Punctul pe Y / luni 25 octombrie 2010 Nr: 3153

Un premier la New York

Tot ce-am aflat despre vizita premierului roman la New York, unde a participat la sesiunea ONU, a fost faptul ca pentru a cuvanta de la tribuna Natiunilor Unite, organizatorii au trebuit sa-i plaseze un mic podium, ca sa ajunga la microfon. Nu este, desigur, (doar) vina premierului ca asta este singurul detaliu care a ajuns la urechile presei. Au fost de vina si protestele sindicale care au atins apogeul - odata cu marsul politistilor la Cotroceni - exact cand domnia sa lipsea de acasa. In rest habar nu avem ce-a facut dl Boc in cele patru zile cat s-a aflat in marea metropola de peste ocean. A socat, poate, tematica reuniunii - lupta impotriva saraciei globale - si comicul situatiei ca tocmai sefu greu incercatului Executiv de la Bucuresti sa-si dea cu parerea pe aceasta tema.

La mai bine de doua saptamani de la evenimente explodeaza in presa o petarda: excursia premierului a costat jumatate de milion de euro! Pe saracia asta - ca sa ramanem in tema - este, desigur, un exces. Dar lui Boc i s-a reprosat mai mereu izolarea internationala, faptul ca atunci cand ajunge pe la Bruxelles face impresia de baiat de la tara ratacit printre oraseni, ca nu are nici un fel de relatii in plan extern. Si cum iese odata, toata lumea ii sare in cap!

Este, desigur, o exagerare tipica presei de o anumita factura, sa afirme ca s-a dus degeaba si n-a facut nimic acolo.

In lunga scrisoare de raspuns data publicitatii zilele trecute se mentioneaza cateva dintre activitatile oficiale in care a fost implicat, cu cine s-a intalnit si a discutat si in general ce-a mai facut pe acolo. Un singur lucru nu se mentioneaza in aceasta „dezmintire”: cat a costat vizita. Acesta este un element capital intr-un astfel de moment, cand sloganul la moda este „nu sunt bani” si cand apelurile la cumpatare se tin lant. Probabil ca suma reala cheltuita se apropie de evaluarea din presa, iar faptul ca la hoteluri nu s-au luat apartamente de 1000 de dolari, ci camere de 500 nu indulceste prea tare lucrurile. Sunt cateva intrebari pe care si le pune orice om de buna credinta: de ce a avut nevoie premierul de un alai de 40 de persoane? De ce a trebuit sa-l insoteasca toti consilierii si trepadusii de la Victoria? Ca sa vada si ei New York-ul, sau ca sa faca ceva concret? De ce a fost nevoie sa se inchirieze un avion cu 100 de locuri, pentru mai putin de jumatate de pasageri? Nu puteau fi folosite curse de linie - cum a procedat si Traian Basescu cand i-a murit mama? Pana la intrebarea esentiala: chiar era nevoie de aceasta deplasare costisitoare, intr-un moment in care tara ardea?

Sunt intrebari la care e greu de dat un raspuns. I-a fost greu, in primul rand, premierului, sa dea publicitatii decontul deplasarii, desi acesta n-ar trebui sa fie secret. Raspunsul real il constituie faptul ca asa, modest, cum il crede lumea, asa ingrijorat de soarta tarii, Emil Boc are orgoliile lui. Ii place curtea si sa fie inconjurat de curteni, nu considera necesar sa renunte la nimic din confortul pe care i-l confera functia si crede ca devotamentul celor din jur trebuie rasplatit prin ceva concret. Si ce mai concret decat un voiaj in America?