Punctul pe Y / Wednesday 27 June 2001 Nr: 353

APR-4

Se implinesc patru ani de la aparitia pe cerul politic al celei mai spectaculoase comete: Alianta pentru Romania. In numai patru ani, formatiunea girata de Theodor Melescanu a reusit ce n-au reusit alte formatiuni in zece sau unsprezece ani: sa apara, sa straluceasca intens si sa se stinga incet, dar sigur. Istoria APR este una exemplara pentru mersul politicii romanesti la confluenta dintre secole, in plin post-totalitarism. O istorie si o traiectorie in care un rol important, mai important decat politica propriu-zisa promovata, l-a jucat mass-media si reflexele in mass-media. Alianta pentru Romania a aparut ca o replica la refuzul PDSR, proaspat infrant in alegerile din 1996 de a se reforma. Promotorii curentului care doreau sa-l scoata pe Ion Iliescu de sub influenta 'dinozaurilor' si sa-l puna in fruntea unei aripi novatoare - intre care nume sonore ca Melescanu, Boda, Cosea, Salagean, Enache - au constatat insa imposibilitatea acestui demers si au produs, in consecinta, cea de-a doua sciziune majora in partidul tutelar al revolutiei. Ruptura a fost spectaculoasa, reflectata pe toate partile in presa, iar o inteligenta campanie de impunere prin sondaje de opinie publica a reusit performanta de a instala noua formatiune printre protagonistele scenei politice inca inainte de a fi confirmata oficial. Carisma liderilor si intentia de a se adresa mai direct si mai clar noii clase de mijloc, printr-o abila pendulare intre Putere si Opozitie, dar mai ales faptul ca liderii sai aveau prilejul de a se exhiba in perimetrul parlamentar, au dus la o rapida si spectaculoasa crestere in sondaje, pana la un record de 18 la suta in 1999. Chestiunea n-a fost, insa, sustinuta nici ideologic si nici organizatoric, ce a urmat fiind consecinta fireasca a acestei crize de dezvoltare. Afacerea Costea n-a fost cauza, ci doar detonatorul prabusirii ulterioare care avea sa culmineze, dupa avertismentul localelor, cu un procentaj sub pragul de intrare in Parlament si cu un dezamagitor 2 la suta la prezidentiale pentru Melescanu. Ceea ce s-a intamplat dupa scrutin nu constituie, din pacate, altceva decat o lunga si calma agonie. Intr-un camp politic caracterizat prin coagulari, APR ramane tot mai singur, iar vocea sa se face auzita tot mai greu.