Punctul pe Y / marşi 19 octombrie 2010 Nr: 3149

Antrenamentul dinaintea derby-ului

Congresul PSD de sambata nu a adus nimic nou in plan politic. El a fost mai degraba o „aratare a muschilor” si o incercare de mobilizare a activului propriu pentru lupta cea mare impotriva hidrei pedeliste, care se va da cu prilejul motiunii de cenzura.

Ce ar fi, totusi, de remarcat in evenimentul de la Sala Palatului?

In primul rand intentia de a da o greutate sporita modului in care este ales presedintele partidului. Actuala garnitura isi doreste ca reinvestirea sa din 2014 sa poarte girul „sufragiului universal”, angrenand toti membrii de partid. In felul acesta alegerea ar iesi de sub semnul coteriilor si a manevrelor de culise care au caracterizat ultimele scrutinuri. Cat despre marirea numarului de vicepresedinti, este o tactica obisnuita a sefilor care doresc sa micsoreze puterea celor de sub ei.

Apoi programul de guvernare: cum spunea si Adrian Nastase, sunt doua conditii ca acesta sa devina realitate. Succesul motiunii si nominalizarea lui Ponta ca premier. Ambele sunt destul de improbabile. Prima - pentru ca PSD-ul nu stie clar pe ce forte din ograda adversarului ar putea miza, iar a doua, pentru ca in cazul succesului motiunii, Basescu va face tot posibilul sa nu numeasca un premier de la cei mai indarjiti adversari ai sai. Iar in chestia asta este deja maestru.

Cat despre program in sine n-ar fi prea multe de spus. El este minunat, dar lipsesc cu desavarsire argumentele care sa garanteze ca pentru aplicarea masurilor proprii exista resursele si rezervele necesare. Varianta socialista de impozit menajeaza insa susceptibilitatile liberale, miscandu-se in interiorul cotei unice si nu peste aceasta.

Iar rezolutia necolaborarii sub nici o forma si niciodata cu inamicul, ea are valoarea realativa a oricarei decizii conjuncturale. Ceva similar isi pusesera, tot in statut, si democratii, dar cand s-a schimbat situatia au renuntat si chiar au purces la o co-guvernare cu dusmanul, cu care au coabitat vreo noua luni, cat sa dea nastere unui bastard politic mort. Cred, mai degraba, ca aceasta prevedere se adreseaza liberalilor, in incercarea de a reface o incredere pre-electorala.

Nici la capitolul „culise” n-au fost multe lucruri de semnalat. Poate, doar „supararea” lui Marian Vanghelie, pentru invitarea lui Sorin Oprescu ca oaspete de onoare, dar asta nu inseamna mare lucru, presedintele organizatiei municipale fiind tot mai absent de pe agenda politica a partidului, iar influenta sa in noul regim Ponta fiind tot mai redusa. N-as incheia fara sa pomenesc si „episodul Geoana”: „presimtind” ca nu i se va da cuvantul la Congres, acesta a compus o epistola kilometrica pe care a transmis-o membrilor de partid prin mail in care aduce critici severe succesorului sau, acuzand in special „botnita” pe care acesta ar pune-o social-democratilor, impiedicand liberul schimb de opinii. Simple ofuscari de personaj scos din joc.

PS. Am omis ceva: discursul presedintelui de onoare si fondator pe deasupra. La cele 80 de primaveri ale sale, Ion Iliescu demonstreaza ca nu si-a pierdut nimic din aplombul si forta convingerilor - de stanga - care le-a avut intotdeauna. A fost, poate, unul dintre cele mai bune discursuri ale sale, in care s-a putut exprima cu o libertate sporita de absenta oricaror obligatii sau precautii. Si dinamizat de amintirea faptului ca, in urma cu cinci ani, tot aici, la Sala Palatului a fost „executat” de conspiratorii lui Geoana.