Punctul pe Y / luni 18 octombrie 2010 Nr: 3148

Toamna se numara erorile

Cand si-a asumat - neconstitutional - raspunderea de a face cunoscute tarii masurile dure de austeritate, pentru a-l proteja pe premierul sau de suflet, Traian Basescu nu si-a imaginat ce furtuna va declansa in nume personal. Inca bazat pe popularitatea care-l readusese la Cotroceni, dupa suspendarea datorata celor „322” de tradatori ai interesului national, din care mai ramasese suficient avant pentru a-i oferi si al doilea mandat, Basescu a crezut ca persoana sa, cuvantul sau, vor fi argumente suficiente pentru ca „romanii” afectati sa inteleaga situatia si sa o accepte. Mai ales ca erau cei favorizati de recesiune, cei care-si pastrasera slujbele, in comparatie cu angajatii de la privat, care ramasesera pe drumuri, cu mult mai devreme.

Iata insa ca ceva iremediabil s-a produs, iar Traian Basescu a incetat sa mai reprezinte speranta populara in actiunea de eradicare a hotiei si coruptiei. Desi se parea ca cei implicati vor inghiti in liniste hapul diminuarii veniturilor, reactia s-a manifestat cu intarziere, dar si cu violenta. Preambulul l-a constituit marsul neautorizat al politistilor asupra Cotrocenilor, cel care a declansat scanteia revoltelor si a revendicarilor in lant care au culminat cu actiunile de protest de la Educatie si de la Finante. Sechestrarea in biroul sau, pentru o zi intreaga, a ministrului Ialomitianu are un precedent doar in 18 februarie 1990, cand o manifestatie de alta natura, l-a busculat pe Gelu Voican Voiculescu, pe atunci prim-vicepremier. Era insa in cu totul alt context. Revendicarile de azi nu sunt politice, ele sunt exclusiv sociale si economice. Sarcina delicata de a gasi un echilibru in contextul unei crize fara precedent a revenit, insa, celui mai slab, mai necalificat Executiv din ultimii 20 de ani. Incepand cu Boc, cel trecut si prin umilinta unei motiuni de cenzura reusite, singura de pana acum, si continuand cu cei vreo 6 ministri remaniati de curand, Guvernul n-ar putea primi nota de trecere oricat de binevoitori ar fi examinatorii sai. Nu-i acorda aceasta nota nici macar artizanul sau - presedintele - nevoit de atatea ori sa preia comanda si sa dea el ordinele pe care le considera necesare.

Desi privita cu satisfactie de fortele de opozitie, aceasta situatie nu ar trebui sa bucure pe nimeni. In primul rand, pentru ca in cazul unei rasturnari - prin motiune sau printr-o demisie colectiva determinata de acutizarea crizei sociale si de amplificarea protestelor - cei care vor urma se vor afla in fata unor probleme aproape imposibil de rezolvat in contextul la care s-a ajuns acum. Totul pleaca de la eroarea de fond comisa de Boc atunci cand, intre restructurarea rapida si drastica a aparatului administrativ, si una in trepte, cu acoperire egalitarista pe toate palierele, a optat pentru ultima, in speranta de a nu zdruncina din temelii aparatul de partid pus la comenzile institutiilor. Iar detonatorul acestei stari explozive ii apartine chiar lui Basescu, cel care a refuzat sa inteleaga sau sa accepte explicatia mecanismului cu care avea de-a face Vladescu la Finante, reprosandu-i acestuia acordarea stimulentelor ce reprezentau, in fond, o parte importanta a structurii salariale.