Punctul pe Y / vineri 01 octombrie 2010 Nr: 3137

Filantropica doamna Udrea

Spre deosebire de cel al tuturor celorlalti ministri, timpul Elenei Udrea este atat de pretios incat aceasta nu ezita sa bage mana adanc in buzunarul conjugal si sa scoata de acolo contravaloarea inchirierii elicopterului-taxi cu care se deplaseaza in tara, pe unde are de semnat contracte cu autoritatile locale.

Elena Udrea face ce nu fac nici premierul si nici macar presedintele, in mod exceptional; desi ei nu trebuie sa scoata pentru asta bani din buzunar. O ora de zbor cu elicopterul costa in jur de 1400 de euro. Un salariu de ministru este cam tot pe acolo. Inseamna ca leafa nu i-ar ajunge doamnei Udrea nici macar pentru un drum dus-intors, pe calea aerului. De unde restul, mai ales ca tot dansa ne marturisea nu demult, ca nu mai doarme noaptea de grija creditului facut in 2007 pentru ridicarea unui bloc, proiect pe care criza l-a facut sa se prabuseasca. Nu putem decat sa tragem concluzia ca intre timp si-a rezolvat problemele financiare si ca-i merge bine din nou.

In cazul acesta nu ne ramane decat sa ne declaram satisfacuti de prestatia domniei sale. Si sa regretam ca nu avem un cabinet compus in exclusivitate din ministri cu dare de mana, care si-ar finanta singuri cheltuielile. Din nefericire, unii dintre cei care ar fi putut sa o faca - dl Videanu, de exemplu, sau dl Berceanu, cu avionul personal - au parasit Executivul si in locul lor au venit oameni mai saraci care sunt nevoiti sa traiasca dintr-o leafa diminuata cu 25%.

Cheltuielile de deplasare sunt un capitol subtil al bugetului. Deobicei, ele vizeaza calatoriile in strainatate, sub diferite pretexte protocolare. Constituie unul dintre robinetele prin care se practica risipa banului public. Alaturi de protocol si de alte cateva capitole iscusit disimulate sub denumiri dintre cele mai derutante, ele contribuie sistematic la secatuirea resurselor din care Guvernul ar putea sa-si plateasca ce are de platit fara sa bage mana in buzunarul cetateanului bugetar sau pensionar. Numai ca la acest capitol nu exista nici un fel de control si nici un fel de reguli. Daca cineva si-ar pune serios in minte sa afle cati bani se risipesc in acest fel, s-ar imbolnavi! Ar vedea cum milioane (de euro!) se duc pe plata unor aparate birocratice inutile si supradimensionate, pe plati ale cheltuielilor locative ale droaiei de functionari transferati de colo pana colo de demnitarii care nu se pot lipsi de ei, pe investitii inutile de genul noului sediu al SPP - aceasta institutie fiind ea insasi una dintre gaurile negre ale bugetului, cu liota sa de peste 2000 de oameni care tin trena droaiei de neispraviti ajunsi in functii care-i fac mai pretiosi decat valoarea lor reala.

Daca s-ar fi umblat pe la toate aceste lucruri sunt aproape sigur ca n-am fi avut nevoie nici de banii de la FMI, pentru ca problema noastra majora nu este lipsa de bani, ci risipa extraordinara pe care o practica toate guvernele si toti demnitarii. Inclusiv doamna Udrea, care ne abureste cu filantropia ei de doi bani.