Data de 1 Septembrie reprezinta scadenta guvernului „Boc IV”. N-a fost fixata nici de Parlament, nici de Opozitie. Ci chiar de cel care l-a numit, cu insistenta, pe Boc, de patru ori in fruntea unui guvern a carui reputatie o intrece pe cea a tuturor celor care l-au precedat.
Satul si el de balbaielile, ineficienta si lipsa de performante demonstrate de echipa care s-a instalat la Victoria dupa realizarea - in modalitatea cunoscuta - a unei fragile majoritati parlamentare, Basescu a lansat acest termen. Cu precizarea ca la 1 Septembrie, cine nu reuseste sa faca reforme, trebuie sa plece. Pana acum, reforma a fost inteleasa intr-un singur fel, de majoritatea detinatorilor de portofolii: sa se inscrie in limita fixata de reducerea personalului. Dupa ce au fentat de cate ori au putut aceasta prevedere, acum ar avea de ales: ori taie in carne vie si dau afara tot ce prisoseste, ori pleaca chiar ei.

Din capul locului trebuie spus ca aceasta reforma este una pur „estetica”, de ochii lumii. Ea nu izvoraste dintr-un calcul precis, care sa indice care sunt parametrii de functionare corecta si eficienta a administratiei in general. Fiecare ministru a redus dupa cum l-a taiat capul, urmarind doar sa ajunga la rezultatul final. O adevarata restructurare ar fi pus, din capul locului, problema remodelarii intregului ansamblu: este nevoie, in continuare, de 16 ministere? Este justificata functionarea acestora? N-ar trebui ca aparatul administrativ - principala problema in raporturile noastre cu FMI - sa fie mai adaptat noilor situatii intervenite in timpul crizei?

Ce vom afla, deci, miercuri (daca vom afla)? In primul rand ca ministrii si-au indeplinit mareata sarcina de a-i da afara pe cei fara pile si de a mentine, in continuare in functii caldute, clientela de partid, pedelista.

Importanta este insa remanierea Guvernului: ce ministri vor fi schimbati si cu cine? Caci, fara a cadea niste „capete”, toata miscarea asta este lipsita de rost. Un calcul simplu pe care-l face insasi aripa parlamentara a PDL-ului, cea care suporta in primul rand consecintele erorilor si defectiunilor aripii ministeriale, este ca cel putin doi ministri trebuie sa dispara rapid: Vladescu si Seitan sunt campionii inconsecventei, ai balbaielilor, ai contrazicerilor si ai incapacitatii de a aborda in mod corect si eficient criza si efectele sale. Apoi, o remaniere care nu-i va cuprinde pe cei carora li s-a pus definitiv eticheta de profitori si aranjori ai resurselor bugetare - Berceanu - Videanu - Udrea - nu va fi credibila pentru marele public, acestia fiind considerati de fapt cei care exercita guvernarea, nu Boc, pe care toata lumea il percepe ca pe o marioneta fara pareri proprii si fara autoritate.

Dar, asa cum se intampla deobicei, asteptarilor mari le corespund realizari minore. Cel mai probabil, datorita presiunilor exercitate de aliati, care nu vor accepta sa renunte la portofoliile pe care le detin, nici modificarile in cadrul entitatii pedeliste nu vor putea fi mai categorice. Asa ca, foarte probabil, vom asista la una sau doua schimbari „cosmetice” pe un program care nu a functionat niciodata.