Mãnescu la ultima rãscruce...Unul câte unul corifeii celor cinci decenii de comunism se trec - unii în eternitate, alþii în uitare. Printre ei Âsi Corneliu Mãnescu. A fost, pentru România, una dintre puþinele 'guri de oxigen' ale perioadei în care de dincolo de cortina de fier nu rãzbãtea nimic bun. ÂSi aceasta, datoritã personalitãþii sale atipice. Mãnescu nu avea nimic de 'tovarãÂs'. Era un boier - ca Âsi Maurer - rãtãcit printre proletari Âsi adoptat din raþiuni de imagine. Proletarii, cât erau ei de proletari, Âstiau cã au nevoie de aÂsa ceva pentru a putea convinge. Iar Mãnescu rãspundea unei astfel de cerinþe care l-a Âsi propulsat - pe vremea lui Dej - pânâ în fruntea diplomaþiei româneÂsti. Am dorit sã subliniez 'pe vremea lui Dej' pentru cã pe vremea lui CeauÂsescu un astfel de lucru n-ar fi fost posibil. Dej avea un anume respect pentru valorile burgheze, pe care CeauÂsescu nu-l mai împãrtãÂsea. CeauÂsescu l-a moÂstenit Âsi Âsi-a dat seama cã - pentru o perioadã, cel puþin - i-ar fi de folos. ÂSi i-a fost. Ca preÂsedinte al Sesiunii ONU, în 1967, Mãnescu s-a înfãþiÂsat lumii ca un autentic diplomat, vorbitor fluent al unei limbi de circulaþie internaþionalã, cu un 'look' american Âsi doar cu necesarele servituþi ideologice. Dealtfel, la ora respectivã, înaltului for internaþional îi dãdea bine sã introducã ãn circuit Âsi comuniÂsti cu faþã umanã. Marele succes - intern Âsi extern - i-a fost însã fatal lui Mãnescu. Pentru cã CeauÂsescu cel unic nu suporta nici un fel de concurenþã în cursa solitarã pe care Âsi-o pregãtea. Drept urmare l-a trimis în felurite exiluri aurite - între care Âsi la Paris - pentru cã, în cele din urmã, dupã 'Scrisoarea celor 7' sã-l exileze, la propriu, prin Dãmãroaia, unde 'boierul' Âsi-a îngrãmãdit într-o magazie trofeele Âsi amintirile de-o viaþã. Aproape fãrã voia lui, Mãnescu a fost purtat pe valul Revoluþiei în noul Parlament unde, ca senator, n-a strãlucit. ÂSi n-a fãcut nici valuri. Cu o decenþã Âsi un bun simþ propriu doar oamenilor de valoare, s-a retras din scenã. Oricum, ceea ce avusese de spus, fusese deja spus. Ultimul sãu 'exil', cel din umbra agitaþiei politice, a luat acum sfârÂsit. La rãscrucea dintre regrete Âsi uitare, Corneliu Mãnescu poate sã paÂseascã demn, pe calea regretelor ... |