Curtea Marelui Ban de Dragasani a rasuflat usurata: Banca Centrala Europeana si-a impus punctul de vedere si Guvernul nu va mai putea sa taie un sfert din leafa amploaiatilor BNR, pe motiv ca acestia nu sunt platiti de la Buget!

Dar de unde? - as intreba eu, ca prostu’, insa imi dau iute seama ca tocmai BNR este cea care produce banii, in tiparnita proprie, asa ca nu are nevoie sa-i ia de altundeva.

Condusa cu mana de fier de peste 20 de ani, de acelasi Mare Ban, pe numele sau de alint Mugur Isarescu, Banca Nationala este un stat in stat. Unul privilegiat. Un turn de fildes din care guvernatorul scruteaza zarile prin binoclul sau si vede: ba cum cad ca popicele primele banci private, sub povara creditelor date pe spranceana propriilor actionari; ba cum zburda bancile populare, libere de orice contract, tocand banii depunatorilor; ba cum creste dolarul sau euro si scade leul (viceversa nu prea se intampla). Iar de acolo de sus, din jiltul poleit cu aur din rezerva nationala, guvernatorul dicteaza consilierului sau personal, blandul domn Vasilescu, felurite prognoze menite sa descreteasca fruntile guvernantilor si sa le increteasca pe ale guvernatilor. Ca aceste ucazuri se confirma destul de rar e o curiozitate a naturii, confirmata de o zicala populara: nimeni nu e profet in tara sa, chiar daca locuieste intr-o enclava privilegiata.

De douazeci de ani Banca Nationala observa si avertizeaza. Uneori ia si masuri, dar asta abia dupa ce felurite nenorociri (pe spinarea depunatorilor, bineinteles) se intampla. De veghe in lanul cu banci, guvernatorul isi consolideaza piedestalul de supravietuitor la varf pe care nimeni nu-l poate egala. El si regele Mihai sunt adevaratele capete incoronate ale Romaniei si nu m-as mira sa aflu, intr-o buna zi, ca Marele Ban de Dragasani lasa domeniul sau bancar mostenire unui vlastar domnesc. Nu Florin Georgescu, nici Olteanu sau Popa - caci astia sunt niste bieti truditori inaltati in rang prin mila mariei sale si care-si apara privilegiile cu ardoarea capului plecat pe care nu are de ce sa-l taie Voda.

Revin la chestia cu sfertul de leafa (care, de fapt, e cam cateva lefuri obisnuite de-ale altor muritori). Initial intelesesem ca asta era contributia benevola, solidara, a beneristilor, la criza prin care trec cei din afara. Acuma aflu ca Boc ar fi vrut sa li-l taie cu otuzbiru’, de-a fost nevoie sa sara de-un cot in sus Banca Europeana. Ma rog, cum o fi, doar conu’ Mugur sa fie sanatos si sa vegheze asupra noastra de acolo, din inaltul lefii sale de nebugetar.