Punctul pe Y / joi 19 august 2010 Nr: 3105

O afacere de spionaj

Nici spionajul nu mai e ce-a fost odata! Lumea asta nu mai este populata de super-eroi de tipul lui Sorge sau Philby, capabili sa intoarca cursul istoriei! Sfarsitul razboiului rece a insemnat, practic, si sfarsitul spionajului. Ce sa mai ascunzi, in era informationala, de ochii omniprezenti ai satelitilor? De ce sa mai scri scrisori cu micropuncte cand internetul poate transmite instantaneu, orice, oriunde? Cred, mai degraba, ca in ziua de azi spionajul a devenit un fel de joc de salon pe care domni bine imbracati si cu calificari oficiale il joaca doar ca sa intretina aparentele liberei concurente.

Cu vreun an in urma contraspionii nostri l-au dibuit pe un sergent de armata, Floricel pe numele mare, care-i dadea nu stiu ce dischete unui bulgar care, la randul lui, le dadea unui ucrainian. M-am intrebat ce secrete militare ar fi putut vinde Floricel al nostru, si pe cine ar fi interesat acestea - mai precis halul in care a ajuns armata si slujbasii sai, sanctionati acum degeaba si cu un sfert din salariu? Sau ce ar fi putut sa afle Floricel din ceea ce deja stim toti cei interesati? Dar jocu-i joc si el merge inainte.

Deunazi, rusii l-au umflat pe unul de-al nostru, diplomat la ambasada din Moscova. Nici nu cred ca le-a fost prea greu, pentru ca se stie ca asta fac diplomatii: aduna informatii la adapostul imunitatii diplomatice. Cel mai simplu este sa le culeaga de prin ziare - iar informatiile noastre externe au o solida traditie in acest sens. Unii, ca Grecu, se complica insa, si incearca sa traga de limba pe cate unul pe care li-l pune pe tava chiar politia ruseasca. Nimic nou sub soarele spionajului, din acest tur-retur la distanta. Doar faptul ca, in ciuda uzantelor, de data asta au facut si rusii tam-tam, transformand capturarea lui Grecu intr-un veritabil reality-show. Nimeni nu s-a emotionat prea tare, pentru ca se stie cum merg lucrurile: voi il expulzati pe al nostru pentru spionaj, expulzam si noi unul de-al vostru, pentru acelasi lucru, chiar daca nu l-am prins inca asupra faptului, desi se stie ca l-am putea prinde oricand.
Dincolo de acest ping-pong se desprinde insa o semnificatie ceva mai subtila: rusilor nu le place sa ne bagam nasul in sferele lor de influenta. Si, deocamdata, Basarabia „noastra” este inca a lor. Si nu trebuie sa ne amestecam! Mai ales cand e vorba despre un referendum important.