Punctul pe Y / Wednesday 18 August 2010 Nr: 3104

Nou nascuti pentru a muri!

Spitalul este locul unde te duci sa-ti cauti sanatatea, dar iti gasesti sfarsitul. Este o definitie pe care ceea ce s-a intamplat luni la maternitatea Giulesti o intareste cu sigiliul vietii celor - deocamdata - patru copii nou nascuti pentru a muri. S-a intamplat ce s-a mai intamplat si altadata. Anul trecut, un copil uitat in incubator s-a prajit pur si simplu. De data asta un incubator defect si nesupravegheat a facut explozie si a incendiat intregul salon in care se aflau copiii nascuti cu probleme, ce ar fi trebuit sa se afle tot timul sub observatie. La momentul producerii dezastrului nu era nimeni cu ei si personalul a dat fuga sa-si salveze pielea negandindu-se la cei pe care-i lasa in urma.

Daca as fi ceva mai „intoxicat” de teoriile conspirationiste, as spune ca a fost o chestiune deliberata, prin care sistemul sanitar lovit de subfinantare, de taieri salariale si de perspectiva somajului a protestat impotriva politicii guvernamentale. Nu este asa. Un accident, este, pana la urma un accident si chiar daca se vor gasi vinovati pentru a fi trasi la raspundere acest lucru nu-i va readuce la viata pe micutii aflati deja intr-o lume mai buna. Si nici nu va impiedica producerea altor accidente.

Aspectul major pe care-l ridica intamplarea de la Giulesti este situatia generala dezastruoasa in care se afla sistemul de sanatate romanesc. De 20 de ani banii intra aici ca intr-o veritabila gaura neagra si nu produc nici o imbunatatire. Nici personalul mai bine platit (chiar daca vorba vine) nu este mai atent si mai disponibil, nici aparatura luata pe bani grei prin licitatii dirijate nu e scoasa din ambalaje pentru ca nu au cum sa o intretina si nici cu ce, nici bolnavii nu sunt scutiti de a sta cate doi intr-un pat si de a-si aduce de acasa medicamentele si hrana. Singura categorie care prospera este aceea supergonflata a administratiilor care impart si cheltuie banii fara nici un control, dupa bunul plac. Nu este de mirare ca aproape continuu calitatea actului medical scade, ca demnitarii care se mai imbolnavesc dau fuga in strainatate sa se trateze (la recomandarea chiar a medicilor de aici!) si ca de cele mai multe ori o internare intr-un spital romanesc devine sinonima cu o condamnare. Spitalele se golesc treptat de medici si personalul care-si cauta norocul in strainatate, unde pot castiga mai bine si chiar ministerul le vine in ajutor usurandu-le formalitatile de obtinere a documentelor necesare. I-as indreptati, desigur, pe acei profesionisti care rezista eroic in conditiile date, dar care nu pot sa rezolve de unii singuri multimea de probleme cu care se confrunta. Din nefericire, toti cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului - iar Sanatatea a avut cei mai multi ministri! - s-au multumit sa incerce sa faca cate o frantura de reforma, precum Cseke, dar toate acestea n-au constituit nimic mai mult decat clasica frectie la piciorul de lemn al bolnavului incurabil care este sanatatea. Nu problema banilor este cheia, ci modul in care sunt folositi acestia, iar sacrificiul micutilor de la Giulesti si tragedia parintilor lor ar trebui sa constituie semnalul declansarii unei actiuni hotarate in acest sens. Cu conditia unei minime vointe politice.