„In acest moment nu cred ca exista o persoana mai emotionata ca mine, mai mandra de cetatenia sa, si mai increzatoare in tara pe care o reprezinta!” - declara Elena Udrea la Shanghai, in momentul celebrei lansari a nu mai putin celebrului brand de tara.

Emotia sa - dincolo de mandrie si incredere - este cea mai de inteles. Nu e putin lucru sa te prezinti cu ceea ce s-a prezentat dansa si sa adaugi apoi costul: aproape un milion de euro! Probabil ca, de cand ne bantuie criza, asta este cea mai curajoasa sfidare a bunului simt: sa arunci un milion de euro - chiar daca nu sunt banii tai, ci ai „alora” de la UE - pe apa sambetei. Pentru ca asta este rezultatul practic al producerii acelui brand, asumat dealtfel si de creatorii sai: sa convinga un esantion limitat de turisti curiosi sa viziteze o tara despre care nu se stie mare lucru, pana si localizarea prin brand fiind extrem de aproximativa. Carpatii sunt pentru Romania la fel de tipici ca Alpii pentru Luxemburg sau Anzii pentru oricare tara din America Latina.

Nu revin cu placere asupra acestei teme pe marginea careia s-a divagat si s-a aberat deja prea mult. Cred insa ca Romania are nevoie de un brand, de o eticheta care sa o defineasca in ochii lumii. Nu cred insa ca pentru aceasta era nevoie sa vina o firma spaniola care, pe prea multi bani, sa ne spuna ceea ce dealtfel stiam foarte bine.

Probabil ca putine tari dispun de un patrimoniu natural de frumusetea si diversitatea celui de care dispunem noi. Dar, in acelasi timp, cred ca in putine alte tari acest patrimoniu este atat de putin accesibil - ca informatie, dotari, mijloace de transport si cazare - precum al nostru.

In aceste conditii a-i invita pe altii sa vina suna, practic, ca o bataie de joc. Am constatat deunazi cat e de complicat pentru un bucurestean sa ajunga la parcul din Comana, unde, la 30 km de Bucuresti exista o incredibila varietate arboricola si de fauna. Ce faci cu strainul care a auzit de el si se trezeste in praful din mijlocul drumului, fara nici un indicator?

Din pacate, de 20 de ani facem felurite pariuri cu turismul pe care le pierdem cu regularitate. De doi ani acest domeniu a devenit obiectul personal de joaca si de autopromovare al unui personaj care nu are nimic comun nici cu turismul, nici cu politica si nici cu afacerile - cum au demonstra-o initiativele sale private. Turismul romanesc n-are nevoie de un minstru care sa incurce lucrurile si sa cheltuiasca aiurea banii pentru a-i sustine pe managerii privati care-i sunt prieteni. Are nevoie insa de o reevaluare realista a potentialului si a rostului sau. Daca e vorba de brand, ce altul ar putea caracteriza mai bine Romania decat varietatea resurselor naturale balneoclimaterice - cu traditii milenare - daca vorbim de Herculane, si oricum, seculare, in cazul marii majoritati a destinatiilor de „bai”, frecventate de capete incoronate si somitati ale Europei? Cu o conditie: sa nu fi ajuns in incredibila stare de degradare in care se afla dupa 20 de ani de neglijenta si dezinteres al feluritilor ministri ai turismului. Am ajuns, paradoxal, ca factorii naturali de care dispunem sa fie achizitionati si transferati in tari care nu au nimic de-a face cu ei!

Daca macar o parte din banii pe care-i toaca de doi ani doamna Udrea pe fel de fel de proiecte fantasmogonice ar fi fost folositi pentru reabilitarea unei singure statiuni balneoclimaterice am fi putut avea, acum, macar un inceput de brand de tara. Iar doamna Udrea ar fi avut in mod real cu ce sa se mandreasca. Nu cu aceasta frunza verde ...