Administratia prezidentiala, prin gura consilierului Turcan, mustra postul Realitatea pentru gestul incorect al reluarii unei teme de “dezinformare” din campania electorala: celebrul dos de palma aplicat de candidatul prezidential unui pusti obraznic din Ploiesti, in timpul unui miting electoral.

Vorbeste dl Turcan despre gestul “difuzarii obsesive a unui film trucat”, in incercarea de a se influenta rezultatul alegerilor. Pelicula respectiva “a fost alterata, fiind practic un trucaj!”
Las la o parte lipsa de logica a alternativelor: ori a fost alterata, ori a fost un trucaj. Daca a fost alterata, nu se poate trage nici o concluzie. Daca a fost un trucaj, acesta ar trebui sa nu mai ridice semne de intrebare. Revin insa la ceea ce s-a intamplat in urma cu vreo zece luni, in plina campanie prezidentiala. Atunci Dinu Patriciu a anuntat ca exista o caseta in care candidatul Basescu lovea un copil. A doua zi filmul a fost difuzat de un post de televiziune, in chiar prezenta lui Traian Basescu. Prima sa reactie a fost de descumpanire: “O sa ma uit, nu pot sa afirm ca e trucaj. Trebuie vazut, poate m-a injurat, poate a vorbit urat femeii. Nu stiu, voi da o explicatie acestui episod”. Explicatia a venit cateva zile mai tarziu, in cadrul unei dezbateri cu contracandidatii cand Basescu a afirmat solemn: “Jur ca nu l-am lovit pe copil cu pumnul in fata!” Afirmatia lasa loc variantelor: nu l-am lovit cu pumnul, i-am carpit doar un dos de laba, sa se invete minte si sa nu mai injure (injuratura pustiului se pare ca fusese: “Traiasca Iliescu!”). Staff-ul s-a inflamat si a lansat o serie de investigatii prin care sa se probeze faptul ca respective caseta, despre care presedintele nu credea ca e un trucaj, e de fapt un trucaj! Antologica va ramane demonstratia stiintifica facuta la un post TV de catre Daniel Funeriu, care analizand “frame cu frame” a tras concluzia ca mana presedintelui nu s-ar fi putut plia pentru o astfel de lovitura.

Scandalul pe care-l invoca dl Turcan se refera la discutiile din jurul unei carti recent aparute in care autorul ii reproseaza directorului INEC ca ar fi alterat CD-ul adus la probe mazgalindu-l cu carioca. Consilierul vrea sa ne dea de inteles ca problema a fost transata, ca CD-ul a fost prelucrat dusmanos si ca n-a fost vorba despre nici un pumn aplicat vreunui copil. Realitatea este insa atat de evidenta, recunoscuta practic de protagonist, incat orice discutie nu mai are valoare. Valoare are doar talentul presedintelui de a nega evidentele si de a minti cu aplomb privindu-ne direct in ochi. Probabil ca la anul va jura ca niciodata n-a comunicat romanilor ca li se vor taia pensiile si se va gasi un Funeriu care sa demonstreze, frame cu frame, ca ceea ce iesea din gura presedintelui era cu totul altceva si ca, de fapt, totul este o inventie a mogulilor de presa, menita sa-l discrediteze.