Punctul pe Y / vineri 30 iulie 2010 Nr: 3091

Para malaiata a fondurilor structurale

Guvernul nu gaseste bani pentru investitii. Pentru productia care ar putea genera taxe si impozite sporite. Este ocupat pana peste cap cu imprumutarea banilor pentru pensii si salarii bugetare. Atat de ocupat incat nu-i ramane nici un ragaz sa gandeasca cum vor fi platite aceste datorii. Cum si de unde. Si cand. Deja banii de la FMI nu mai sunt suficienti si, ca sa nu traga obloanele, Ministerul de Finante sta cu mana intinsa pe la banci. Acestea, oricum, nu mai dau credite nimanui. Bancile n-au incredere, iar cei care vor credite, n-au garantii.
In toata aiureala asta exista o raza de speranta. Ne-a transmis-o chiar Jeffrey Franks, “trimisul special” al FMI, pe post de dadaca guvernamentala. “Sunt bani gratis la UE” - ne spune el. 'Nu trebuie decat sa intindeti mana si sa-i luati!'.

Usor de zis, greu de facut. Romania contribuie anual cu peste un milliard de euro la bugetul Uniunii. Ar avea sanse sa-i ia inapoi - si ceva pe deasupra, daca …

Daca am avea proiecte! Purcoiul de euro sta si asteapta proiecte. Puse pe hartie ca la carte, respectand regulile. Proiecte care sa urmareasca dezvoltarea reala a bazei materiale, lucrari necesare de infrastructura. Nu “portite” pentru hotii si deturnari. Pentru ca acestea sunt descoperite pana la urma si nu e lucru mai neplacut decat sa dai banii inapoi. Stim ca unii ar prefera sa faca puscarie, decat sa-i returneze, dar asta-i regula. Din volumul financiar de proiecte pentru fondurile structurale selectate, in acest moment Romania se afla pe penultimul loc, cu o absorbtie de doar 14,1%. Sub noi mai e doar Grecia. De ce? Din doua motive: primul e ca n-avem oameni care sa se priceapa sa faca proiecte viabile. Iar doi, ca n-avem cash sa punem partea noastra si credite ca sa platim toate lucrarile pana cand birocratii de la Bruxelles verifica si ne returneaza banii. Ce facem? Stam si ne uitam lung la mormanul de bani si salivam …

Se pare ca nici lui Boc, nici ministrilor sai “perfecti” nu le-a trecut prin cap sa ia taurul de coarne, sa puna bani deoparte pentru contributia noastra si sa organizeze structuri apte sa faca proiecte. Un soi de firma nationala specializata in asa ceva, cu oameni platiti in functie de performanta.

“Situatia e foarte grea!” - ne spune mr. Franks si adauga ganditor: “Daca ati putea sa atrageti acei bani in timp util n-ati mai avea nevoie de imprumuturi …”