Dincolo de o elementara solidaritate profesionala, ma simt obligat sa ma pronunt in cazul „primului mogul arestat” - cum au titrat ziarele de ieri, dintr-o perspectiva aplicata.

Vreau sa precizez, de la bun inceput, ca nu cred ca operatiunea Parchetului a fost determinata de cine stie ce comanda „suprema”. Ma indoiesc - desi unii sunt convinsi - ca Traian Basescu ar fi putut da o asemenea indicatie: umflati-l pe Diaconescu! Chiar daca, intr-un fel, aceasta actiune ar putea acoperi un sindrom de tip „Lapusneanu”: un Motoc de ocazie este aruncat prada multimii nemultumite de contextul economic si de politica abuziva de austeritate pe spinarea cetateanului. Nu cred asta, mai ales ca in trecuta campanie electorala actualul presedinte a gasit un spatiu primitor in hangarul din Militari care i-a apartinut lui Locic. N-as crede nici ca Traian Basescu este un personaj marcat de sindromul recunostintei! Ba, din contra, cred ca este unul dintre prototipurile „profitorului” absolut, cel care dupa ce se serveste de oameni, renunta la ei fara nici un fel de remuscare, cand nu-i mai sunt de folos. Dan Diaconescu nu a fost unul dintre slujitorii presedintelui. Mai degraba a incercat si el sa profite de o anumita conjunctura pentru a ridica audienta postului.

Diversiunea - caci este vorba de o diversiune - porneste de la un nivel intermediar. De acolo unde anumite persoane incearca sa-si exprime credinta si devotamentul prin exces de zel. Au fost, nu odata, identificati „mogulii de presa” cu dusmanii personali ai presedintelui si ai programului sau? Au fost! Hai sa-i punem la punct! Si sa incepem cu ce e la indemana, pana cand vom ajunge la cei importanti. Dan Diaconescu s-a intamplat sa fie pe acest traseu, prin tranzactia imobiliara incheiata cu Marius Locic, unul dintre componentii „lotului Voicu”. Prilejul a fost exploatat in maniera de-acum clasica, a evenimentelor mediatice. Unul dintre cele care ar putea sa ofere si un soi de satisfactie plebei nemultumite.

Nu vreau sa ma pronunt asupra fondului problemei - vinovatia lui Dan Diaconescu. Aceasta ar trebui sa fie mai intai stabilita de instanta. Pana atunci totul ramane in zona speculatiilor. Nu pot insa sa nu ma intreb unde este „pericolul public” pe care l-ar prezenta Diaconescu, pentru a fi arestat si retinut in „apartamentele” din Rahova si daca nu cumva acest procedeu nu are rolul de a forta, prin presiuni, aparitia unor alte dovezi care sa justifice retinerea - cum se intampla deobicei. La speta in cauza sunt convins ca cercetarea se putea derula in liniste, cu cel cercetat in stare de libertate - care e conditia normala, fireasca, a oricarui invinuit, fie el, mogul de presa sau nu.