Mesajul Revolutiei a fost transmis catre popor de insasi institutia care exprimase, pana atunci, in cea mai mare masura, supunerea oarba si supralicitarea cultului personalitatii. Televiziunea Romana a devenit libera odata ce si-a pus cu brasarda tricolora si nu a pregetat sa se puna in totalitate la dispozitia noilor autoritati. Vechile reflexe se corecteaza greu, iar perceptia traditionala n-a fost socata de fenomen. Abia cand s-a descifrat enorma influenta pe care putea sa o exercite televiziunea, s-a declansat si batalia politica pentru acapararea ei. Sloganul „ Ati mintit poporul cu televizorul” a facut cariera si obsesia manipularii a insotit sistematic mesajele micului ecran. Institutia din Dorobanti a devenit teatrul unor confruntari cu tenta sindicalista, iar programele televiziunii au inceput sa poarte amprenta optiunilor personale ale realizatorilor. Monopolul statului pe unde a durat insa doar pana prin 94, cand bresa deja facuta de SOTI, a fost largita de aparitia primelor canale private: Tele7abc, PRO TV, Antena 1. In Dorobanti, asediul „stirilor” a ramas o constanta pana cand s-a produs schimbarea politica. Atunci s-au schimbat si stirile, iar televiziunea publica a reflectat cu fidelitate abia acum ceea ce facea fosta opozitie, ajunsa a putere. De atunci incoace, fiecare schimbare politica a implicat si schimbari la varful televiziunii publice care, chiar in conditiile scaderii audientei, a ramas importanta. Punerea sa sub controlul unui consiliu de administratie algoritmic n-a facut decat sa intareasca controlul politic. Valentin Nicolau a fost primul director general care a incercat sa limiteze expunerea preferentiala a puterii. A fost demis chiar de cei care l-au numit. Dupa interludiul cvasi-penibil al „copilului teribil” Giurgiu, dat si el afara de cei care-l pusesera, dar pentru incompetenta, a fost numit un politician suta la suta: Sassu. Cei trei ani pe care i-a petrecut la carma TVR s-au caracterizat printr-o evidenta recastigare de audienta si de incredere. Dar din partea publicului, nu si din aceea a unor lideri politici. Semnalul dat de Basescu a fost transpus in practica de majoritatea parlamentara, care a transformat raportul de activitate, dintr-un indice calitativ intr-unul coercitiv si urmeaza sa se instaleze o noua conducere. Una care sa gaseasca fireasca cererea lui Boc de a fi prezent, la ore de varf, oridecateori are chef, in fata „romanilor”, pentru a-i informa cum se sacrifica clasa politica conducatoare pentru binele lor.
Din acest moment televiziunea publica se depolitizeaza de cei care au politizat-o si se repolitizeaza de catre cei care refuza politizarea.