Intarcarea PSD-uluiAnuntul lui Ion Iliescu, facut doar cu cateva zile inainte de Congres, privitor la retragerea sa din toate functiile detinute in partid i-a cam luat prin surprindere pe protagonistii noii runde de alegeri. Chiar daca aceste functii sunt, practic, doar una - cea de presedinte de onoare - si chiar daca din punct de vedere tehnic nu implica nicio alta prerogativa decat aceea de a participa, cand are chef, la reuniunile la varf - iesirea lui Iliescu din decorul organizatoric a fost perceputa ca o lovitura dura. Atat de dura incat lui Mircea Geaona, buimacit ca de flacara violet, nu-i venea sa creada, exprimandu-si convingerea ca Ion Iliescu nu poate sa se desparta de partidul pe care l-a fondat in urma cu doua decenii si alaturi de care a fost mereu, si la bine si la mai putin bine. Semn ca lucrurile se indreapta spre un asemenea deznodamant au existat, iar relatia sa cu conducerea actuala s-a acutizat continuu. Iliescu nu s-a „obiectivat” in exprimarea sustinerii explicite pe care i-a acordat-o contracandidatului Nastase, iar deciziile Consiliului Executiv referitoare la organizarea alegerilor au fost cele care au umplut paharul. Fondatorul ar fi preferat o runda clasica, uninominala, in care castigatorii sa fie decisi prin cuantificarea voturilor, in locul variantei „pe lista”, propusa si sustinuta de echipa lui Geoana. In aceasta varianta Iliescu a vazut germenii unui viitor sectarism si posibilitatea scindarii partidului, lucru de care s-a ferit ca de dracul, mai ales in episoadele in care el insusi ar fi putut determina un asemenea proces. Decizia pe care a anuntat-o are implicatii in doua directii. Prima: nascut supraponderal in vartejul Revolutiei, partidul si-a prelungit perioada de alaptare ideologica si organizatorica dincolo de o limita fireasca. Intarcarea brusca la care-l supune parintele fondator, refuzand sa-l mai alapteze de la sanul sau ideologic poate avea, in egala masura, efecte benefice sau malefice. Benefica ar fi o regasire, pe picioarele proprii, a echilibrului necesar ducerii mai departe a existentei sale. Malefica poate deveni insasi prezicerea iliesciana: votul pe echipe poate rupe un partid si asa slabit de „rationalizarea” laptelui in perioadele dure din opozitie. A doua directie este cea care il priveste pe dl Iliescu: despartirea de „copilul” sau natural nu e una usoara. Asa cum a declarat, nu va putea ramane indiferent fata de ceea ce se intampla cu partidul. Si se vor intampla multe. Chiar si fara functie , dl Iliescu va fi un factor de influenta demn de luat in seama. A dovedit-o chiar faptul ca episodul onorific al existentei sale a fost caracterizat prin conservarea influentei pe care a exercitat-o asupra deciziilor politice. Desi la romani devotamentul si loialitatea se masoara, de regula, in foloasele pe care un lider le poate oferi sustinatorilor sai, cred ca dl Iliescu va ramane un termen de referinta in politica romaneasca. Multi se intreaba daca, plecand, Iliescu va gira un alt partid. Personal cred ca nu. Nu-i sta in caracter. |