Punctul pe Y / miercuri 27 ianuarie 2010 Nr: 2961

Noul val democrat vrea clarificari populare

Voci mai proaspete din PDL, care nu-si asuma virajele ideologice de dinainte de prezenta lor pe listele de cotizanti, militeaza pentru o serie de schimbari care le-ar conferi o identitate mai apropiata de realitatea momentului.

Sever Voinescu, Monica Macovei sau Cristian Preda fac parte din echipa de juniori a partidului, iar principalul element care ii identifica este acela ca nu ei au ales partidul ci partidul i-a ales pe ei. Fiind mai putin constransi de cutume sau de ereditati, ei sunt cei care au deschis o discutie prea mult timp amanata.

Una din „culpele” pe care adversarii o reproseaza partidului lui Traian Basescu este virajul ideologic brusc pe care l-ar fi facut in ziua in care a parasit Internationala Socialista pentru a se alatura Popularilor. Pentru cine cunoaste istoria acestei formatiuni este insa limpede ca Partidul Democrat incetase de multa vreme sa mai fie unul de stanga. Practic, virajul n-a facut decat sa confirme o stare de fapt ale carei radacini trebuie cautate in schisma initiala care a despartit apele in FSN-ul istoric, intre „reformatorii” lui Roman si „conservatorii” lui Iliescu. Directia in care a luat-o atunci partidul a fost una spre dreapta, eticheta de stanga fiind pastrata de dragul avantajului de a detine, in dauna aripii conservatoare, locul si posibilitatile de reprezentare pe care le oferea Internationala Socialista. Dealtfel, primul semn a ceea ce inevitabil avea sa urmeze a fost chiar veto-ul delegatiei democrate de la Congresul de la Rio de Janeiro, la adresa cooptarii PDSR-ului ca membru al acestei organizatii. Identitatea de stanga i-a supravietuit lui Petre Roman, in 2002, cand a devenit presedinte executiv, Emil Boc proclamand vocatia social-democrata a formatiunii, existenta si astazi in documentele sale programatice.

Daca initiativa „noului val” va da roade, este foarte posibil ca partidul sa-si schimbe pentru a patra oara numele, dupa ce a trecut prin etapele FSN-PD-PDL, ultima titulatura fiind adoptata cam in sila, doar pentru a justifica cooptarea „dezertorilor” liberali. Este foarte posibil ca noul sau nume sa fie chiar acela de „Partidul Popular”, ceea ce l-ar identifica mai precis in spectrul rarefiat al momentului. Cat despre sigla, este evident ca trandafirul este un insemn anacronic, propriu altei recuzite ideologice decat cea pe care o impartasesc Boc si Compania. Despre „marul” propus in loc - sunt sigur ca va da nastere la nu putine speculatii rautacioase.

Intr-un an cand toate partidele importante ramase in scena isi propun sa-si clarifice strategiile si sa-si defineasca echipele care le vor conduce spre viitorul ciclu electoral, partidul lui Traian Basescu se va aseza intr-un cadru mai apropiat de realitatile de dreapta pe care le exprima optiunile principalilor sai exponenti. Care, paradoxal, sunt pusi in situatia de a rezolva o problematica preponderent sociala, de o acuitate cu care tara nu s-a mai intalnit pana acum.