Punctul pe Y / vineri 04 decembrie 2009 Nr: 2921

Scrisoarea pierduta

Exact ieri, putin dupa ora 19.00, cand incepuse la Palatul Parlamentului „confruntarea gigantilor” politici, am gasit pe straduta pe care e amplasata redactia, un plic purtand insemnele Administratiei Prezidentiale, dar fara a avea mentionat nici expeditorul si nici adresantul. In plicul - deschis - erau cateva foi A4, scrise marunt de mana, cu numeroase stersaturi si corecturi.

Iata continutul scrisorii:

„Ieri, cand tocmai terminasem de carpit ciorapii lui Traian, a venit la mine nesuferitul ala de Turcanu si mi-a spus ca „seful” a dat dispozitie sa se scrie o scrisoare din partea mea, adresata lui Mircea Dinescu, in care sa zic ca nu e adevarat ce s-a spus prin presa, cu copilul ala de la Ploiesti, si ca el e un om bland care se poarta frumos cu mine si cu copiii. L-am intrebat pe Turcanu de ce-mi transmite el lucrurile astea si de ce nu mi-a spus-o direct cand a fost ultima oara acasa. Mi-a zis ca e ocupat cu campania si ca si-a luat haine de schimb in Mihaileanu, pentru ca acolo e mai aproape de sediul de campanie si nici nu-l urmareste nici un paparato cand vine si cand pleaca. Nu i-am mai zis nimic astuia, dar m-am gandit ca T. are un tupeu teribil, sa vina cu chestia asta dupa ghionturile pe care mi le-a tras ultima data (au ramas si vanatai) cand am plecat de la Palatul Parlamentului, dupa prima confruntare, in masina, si mi-a dat in cap cu buchetul oferit de Geoana („sa nu zici ca nu te-am atins nici cu o floare! Poftim un buchet!”) sau dupa ce a aruncat cu sticla de whisky, la piscina, cand l-am intrebat cand a avut timp sa o goleasca, daca macar si-a luat pastilele de tiroida. Noroc ca m-am ferit si ca cea care a primit lovitura din plin a fost Elena U., care nu stiu ce cauta acolo, in halat si papuci, de parca era piscina Ministerului Turismului. Dar stiu ca a umblat trei zile cu ochelari de soare ca sa nu i se vada vanataia...

Pai daca e sa scriu, o sa scriu: ca nu m-a atins niciodata - cand era plecat pe mare. Ca pe fete le-a lasat sa faca ce vor, pe motiv ca n-are rost sa se omoare cu scoala ca nici el nu s-a omorat si ca, uite, a ajuns comandant de nava si ca o se plece la si Anvers, ca i-au iesit toate aprobarile, inclusiv „de sus de tot” si ca va avea el grija ca ele sa traga lozuri castigatoare... „Le bag si in CC daca vreau!” - s-a laudat odata, la un pahar, la „Ciresica”, cand am iesit la masa cu colonelul ala de-l tot cauta la telefon.

Asa este: e un sot exemplar si un tata model. Pe aia mica nici macar n-a pocnit-o cand a iesit prima data cu al lui H. si i-au zis sepepistii. E drept ca l-a injurat (de mama!) pe Viorel, dar de fata nu s-a atins. Nici pe Ioana n-a pedepsit-o cand s-a inhaitat cu Bodo, „ala de nu e in stare sa cante nici macar o romanta, in loc sa behaie ca un apucat”. Cu mine se poarta exemplar in public, ma scoate ca pe vremuri la carciuma - unde se simte el cel mai bine - si daca o ia pe ulei ma mai pomenesc ca si plange amintindu-si cat era el de trist cand colinda singuratic prin cate un port indepartat...

Nu, domnule Dinescu, nu aveti voie sa spuneti astfel de lucruri despre presedintele dv si sotul meu: n-a lovit niciodata un copil cu pumnul, in plex sau in figura, nici chiar pe aia de l-au injurat, iar cu familia stie cum sa se poarte ca sa-i fie recunoscatoare. Cereti-va scuze cat mai aveti timp sa o faceti de la un presedinte.

A dv, Maria B.

P.S. Nu bagam mana in foc pentru autenticitatea acestei scrisori. I-am trimis o copie dlui Funeriu si l-am rugat sa faca dansul o expertiza stilistica asa cum se pricepe, inainte de a apela la dl Grigoras....