Punctul pe Y / joi 30 septembrie 1999 Nr:

Dezintegrarea europeana

Intr-o discutie nici privata, dar nici publica, intr-un colt al salii de expozitie unde tocmai se desfasurase un vernisaj caruia-i taiase panglica inaugurala, primul-ministru Radu Vasile isi exprima o serie de indoieli referitoare la modul diferit in care Occidentul percepe situatia din Romania si din Bulgaria. „Sa vezi dracie, ca acum, la viitoarea reuniune la varf de la Helsinki, o sa-i nominalizeze inaintea noastra! Ceea ce se vede cu ochiul liber la vecini nu justifica in nici un fel premisa de revigorare economica. Cum or calcula-o astia, zau daca pricep, pentru ca asa, in galeata cum suntem acum, tot suntem peste ei!'

Temerea premierului mi se pare intru totul justificata. Ani de zile ne-am obisnuit - si ne-am multumit - cu sintagma „Romania, Bulgaria'. Simpla modificare de ordine poate avea consecinte grave nu doar pe plan psihologic - pentru ca acest lucru ar confirma ireversibila noastra pozitionare in coada plutonului european, din care Albania aproape ca nu mai face parte - dar si pe plan economic prin prelungirea dincolo de orice limita a carantinei de risc. Cat de mult mai sta in mana noastra evitarea acestei veritabile catastrofe si cat de mult face ea parte dintr-un sindrom ale carui date nu le putem corija? Este o intrebare la care, probabil, ar fi trebuit sa ne gandim cu mult inainte de a ajunge in aceasta situatie. Ar fi trebuit sa se gandeasca mult mai serios guvernele precedente, ar fi trebuit sa se gandeasca droaia de specialisti in integrarea europeana. Ne-am multumit, insa, sa contemplam „formula standard', convinsi ca mai rau de atat nu se poate. Or, iata ca pare ca se poate.