Punctul pe Y / sâmbătă 16 octombrie 1999 Nr:

Imaginea Romaniei

Un copil mancat de un porc; un altul, lovit cu toporul in cap, de un tata scapat de la balamuc; un sugar invinetit in bataie si cu picioarele rupte, de un tata pe care-1 deranja cu plansul sau...

Imaginile, terifiante, se succed pe ecranul televizorului, in toate cele vreo cinci sau sase buletine de stiri ale feluritelor canale, apoi se reiau in jurnalele de noapte. Inima-ti ingheata in fata acestui socant spectacol al cruzimii si al neomeniei. Ne privim intr-o oglinda stramba si ceea ce vedem nu ne place. Dar de ce ne-ar placea?

Unul din sloganurile ultimilor zece ani se refera la „imaginea Romaniei' peste hotare. Nu o data ne-am revoltat impotriva senzationalismului mass- media internationale, care retine, cu regularitate, aspecte-soc desprinse din realitatea romaneasca: aurolaci, copii bolnavi de SIDA, mineri in incursiuni pacificatoare, tigani romani luand cu asalt granitele Vestului, banditi romani terorizand seifurile nemtesti, imigranti clandestini in conteinerele vaselor transoceanice si asa mai departe.

Ne-am revoltat pentru ca simteam ca nu aceste lucruri ne caracterizeaza, ca altele sunt faptele sau valorile pe care suntem in stare sa le realizam si sa le impunem. De la o vreme, insa, am impresia ca noi insine ajungem la concluzia implacabila ca, la noi, nimic nu mai merge si nimic bun nu se mai intampla. S-a instaurat, in mass-media, o viziune apocaliptica asupra traiului de fiecare zi, stirile alarmante si prevestirea catastrofelor devenind un fel de intrecere socialista. Intre acestea, cruzimile si ororile vietii cotidiene tind sa devina numitorul comun a ceea ce ajunsesem sa consideram jignitor pentru noi si pentru imaginea noastra.