Conferinta nationala a PDSR-ului - organizata pe parcursul unei singure zile, azi, din ratiuni financiare (!) - mi se pare un eveniment important. Sau care poate deveni important cu o conditie: aceea de a nu se transforma intr-o festivitate triumfalista.

Desigur, nu putini dintre liderii acestui partid adulmeca boarea revansei. Cupa cu procente poarta in ea o licoare mortala, daca e sorbita pe nerasuflate. Desigur, sa ai in optiunile electoratului un avans ca acela pe care il are acum PDSR-ul - dar, mai ales, procentul care-1 valideaza pe ex-presedintele Iliescu drept cel mai autorizat candidat la fotoliul de la Cotroceni - nu e de colo.

Dar pana la alegeri mai e cale lunga - mai mult de un an. Iar daca, in acest interval, PDSR-ul nu reuseste sa aduca argumente clare, prin care sa-si legitimeze avansul, lucrurile se pot schimba in mod dramatic.

Cred ca cea mai importanta problema a partidului este sa poata demonstra electoratului ca PDSR-ul de maine nu va fi cel din anul 1996 si ca pozitia pe care se afla nu se datoreaza exclusiv prabusirii, sub impactul nereusitelor politice, a adversarilor sai.

Nu stiu - si nici nu e treaba mea - cum poate fi facut acest lucru.

Pot cel mult sa banuiesc: despartirea de unii oameni, a caror pierdere nu inseamna nimic, ala- turarea unor oameni noi, a caror prezenta sa insemne ceva, renuntarea la spiritul de revansa, evaluarea realista a momentului si obiectivelor, dincolo de retorica traditionala, perceptia transformarilor produse in structura. electoratului - ar fi cateva dintre parghiile prin care PDSR-ul ar putea sa-si justifice, prin sine, pozitia de lider in optiunile majoritatii.