Punctul pe Y / vineri 08 octombrie 1999 Nr:

Izmenele lui Ceausescu

Ma vad nevoit sa revin pe aceasta tema. Sigur, e bine sa ai initiativa si spirit comercial, mai ales cand finantele tarii sunt cum sunt, si sa valorifici mostenirea totalitara, in folosul nostalgicilor sau al curio- silor de pretutindeni. Nu mi se pare o blasfemie sa scoti la vanzare masinile si barcile lui Ceausescu - mai ales ca nu erau ale lui. Erau ale noastre, ale intregului popor, si noi i le pusesem la dispozitie - prin Gospodaria de Partid. Dar sa-i vinzi sepcile si izmenele mi se pare prea de tot.

Pe reteta asta, peste vreo 10-20 de ani, Regia Protocolului de Stat va putea face licitatii cu cravatele lui Iliescu, sosetele lui Constantinescu si papioanele cui o mai veni la Cotroceni. Exista aici o granita sensibila, pe care, in pornirea lor comerciala, organizatorii licitatiei n-au sesi- zat-o: aceea dintre bunurile apartinatoare statului, puse la dispozitia unor conducatori mai mult sau mai putin vremelnici si bunurile personale ale acelorasi. Este o lipsa de bun simt si de decenta sa scormonesti printre rufele cuiva si sa faci din ele drapele ale spiritului capitalist si aici, cred, era nevoie de o reglementare de tip legal. Nu mai vorbesc de, oroarea de a trece in aceeasi categorie obiecte sau insemne oferite de alti sefi de state: acestea - cel putin din respect pentru daruitori - ar trebui sa continue a face parte dintr-un fond cu valoare documentara si istorica. Aici nu mai e vorba de dictatura sau de democratie. E vorba doar despre masura si decenta - sortimente complet absente din recuzita prin care au dat iama RAPPS-istii.