Punctul pe Y / Saturday 28 August 1999 Nr:

Impozitul pe Imbecilitatea Globalã

Este clar cã decizia introducerii, de la 1 ianuarie 2000, a legii impozitului global pe venit nu-i aparþine domnului ministru RemeÂs, pentru cã dânsul Âstie foarte bine cã-i lipsesc logistica, oamenii Âsi capacitatea contribuabilului de a pricepe logica acestei mãsuri. Este clar cã e una dintre condiþiile impuse de Fondul Monetar Internaþional Âsi nu doar. Impozitul pe venitul global este o grilã de raportare la un nivel de civilizaþie Âsi dezvoltare spre care tindem în mod firesc, dar de care ne mai despart ani buni. Este ceva de genul prin care ni s-ar impune sã purtãm zilnic papion, fãrã a exista o contradicþie - fundamentalã aÂs putea spune - cu faptul cã pantalonii noÂstri sunt rupþi în fund. Mã rog: este o exigenþã de principiu. Modul în care a fost ea gânditã de cãtre un guvern incapabil sã-Âsi strângã dãrile elementare, asupra cãrora nu pot plana dubii sau erori de interpretare, te lasã pur Âsi simplu buimac. ÃŽntr-o þarã în care evaziunea fiscalã a rechinilor din industrie întrece bugetele câtorva ministere reunite, domnul RemeÂs sperã încã sã se „echilibreze' impozitând pensiile! Este cea mai imbecilã, mai nesimþitã Âsi mai stupidã idee care îi putea trece prin cap cuiva: dupã ce cã omul plãteÂste o viaþã întreagã, spetindu-se, contribuþia pentru un pariu pe care-1 poate pierde oricând (pentru cã asta e pensia: un pariu cu existenþa Âsi cu prezumþia de supravieþuire!) vii tu, RemeÂs sau altul, Âsi-i spui: Âstii, existã riscul sã te îmbogãþeÂsti din pensie, aÂsa cã vino mata Âsi plãteÂste aici, frumos, 18 sau 24 sau cât la sutã le-o trece prin cap! Nu este doar o nesimþire, dar Âsi o sfidare a unei naþiuni de oameni sãraci, care abia-Âsi trag zilele din pensiile amãrâte. Iar cineva ar trebui sã plãteascã din acest motiv un impozit: pe imbecilitate globalã.