Litoralul ca o pradãAm dat o raitã zilele acestea pe litoralul românesc. A fost vreme frumoasã Âsi mulþimea celor veniþi sã se bronzeze a fost în linii mari satisfãcutã. Când e soare Âsi e cald, defecþiunile Âsi imperfecþiunile sistemului se estompeazã. S-a stricat însã vremea Âsi am început sã vãd ceea ce, de altfel, Âstiam din anii trecuþi. ÂSi anume cã turismul românesc de litoral seamãnã din ce în ce mai mult cu un soi de animal de pradã care hiberneazã zece luni, iar în cele douã în care se trezeÂste la viaþã face ravagii în jur încercând sã-Âsi asigure rezerva de supravieþuire. Nici ce se întâmpla pe aici pânã în '89 nu se putea numi turism. Era mai degrabã un soi de serviciu social prin care se încerca sã se creascã apetitul pentru muncã al unei mase umane hãrþuite de grijile de fiecare zi. Pleca omul din blocul, din locul sãu de baÂstinã, pe banii sindicatului ca sã stea vreo zece zile în blocurile de pe litoral Âsi sã mãnânce meniul fix, din care se fura cât se putea de mult, în cantinele uriaÂse construite special sã cuprindã cât mai mulþi flãmânzi. Printre aceÂstia Âsmecherii cu dare de mânã se învârteau la vilele mai bune Âsi mâncau la liber în restaurantele cu „circuit deschis'. Astãzi, spre mare îÂsi îndreaptã gândurile Âsi paÂsii doar cei convinÂsi cã le prisosesc milioanele care le vor fi luate pe camerele insalubre istovite de locaþiile de gestiune Âsi pe meniurile dubioase de la terasele rãsãrite ca ciupercile dupã ploaie. Dar dimensiunea fundamentalã a litora- lului anului '99 rãmâne un comerþ sãlbatic Âsi haotic, ce a invadat plajele, aleile Âsi spaþiile verzi, care vehiculeazã mãrfuri dubioase Âsi de proastã calitate sau servicii îndoielnice. Un comerþ care, asemeni lighioanei pomenite mai înainte, încearcã sã-Âsi facã osânza de un an, devorând în doar douã luni tot ce s-a adunat timp de un an cu trudã în buzunarele nefericiþilor turiÂsti. ÃŽn rest, toate bune Âsi frumoase. Dacã e vreme bunã... |