AÂsa se scrie istoriaAu trecut 11 ani de la 'Duminica orbului' Âsi nimeni n-a pãrut sã bage în seamã coincidenþele acestei aniversãri cu ceea ce s-a întâmplat în acest agitat final de sãptãmânã: debarcarea lui Roman Âsi recuperarea lui Mihai! Acum 11 ani, la primele 'alegeri libere' (ghilimelele nu se datoreazã vreunei suspiciuni de incorectitudine la urne - pentru cã a fost ultimul lucru de care s-ar fi putut vorbi cu seriozitate) românii au stat la prima coadã post-decembristã pentru a vota cu cei care credeau ei cã le vor putea oferi tot ceea ce le fusese interzis vreme de o jumãtate de secol. Procentajul zdrobitor cu care 'emanaþia' revoluþionarã a câÂstigat acest prim scrutin îÂsi are explicaþia în psihologia momentului: lipsa de coerenþã Âsi de putere de convingere a 'opoziþiei' istorice, încremenitã în discursul anticomunist, sentimentul ameninþãtor al anarhiei pe care-l radia o Piaþã a Universitãþii, intolerantã Âsi agresivã Âsi, mai ales, teama generalã faþã de necunoscutele democraþiei Âsi ale economiei de piaþã. Toate aceste lucruri explicã de ce naþiunea românã a preferat sã parcurgã primii paÂsi ai tranziþiei în compania Âsi sub conducerea celor pe care îi Âstia deja - foÂstii comuniÂsti, convertiþi mai mult sau mai puþin la principiile Âsi normele democraþiei occidentale. ÃŽn acest fel se explicã Âsi eÂsecul spectaculos al 'marelui democrat' Raþiu, cel care vorbea o limbã pe care nu eram încã capabili sã o înþelegem, Âsi acela mai rezonabil al lui Radu Câmpeanu, cel care evadase din 'lagãrul salamului de soia' pentru a se dedulci la 'caviarul bordelurilor pariziene'. Dar, în cea mai mare mãsurã, explicaþia scorului electoral a constat în valoarea tandemului Iliescu-Roman în care electoratul profund a vãzut o îmbinare de calm Âsi experienþã, cu deschiderea Âsi dinamismul tinereþii, aptã sã garanteze cã schimbãrile care urmeazã nu vor bulversa complet echilibrul Âsi aÂsa precar al stãrii prin care societatea româneascã trecea ca printr-un purgatoriu. La 11 ani de la primul sãu triumf, Petre Roman iese din scenã, în timp ce Ion Iliescu îÂsi consolideazã piedestalul prin întâlnirea Âsi reconcilierea spectaculoasã cu fostul rege. AÂsa se scrie istoria. |