Punctul pe Y / vineri 26 noiembrie 1999 Nr:

Jacqueria taranista

Prin nu stiu care secol al Evului intunecat, istoria europeana a fost zguduita de razboaiele taranesti, supra- numite „Jacquerie' de catre nobilimea franceza, pentru care fiecare truditor de pe mosie era un Jacques. Adica un fel de Ion al nostru, daca nu un Gheorghe sau un Ilie.

Nu stiu daca ceea ce se intampla astazi in viata noastra politica are vreun corespondent in medievalitatea surorii noastre intru latinitate. Cu siguranta, insa, este o premiera in evolutia demo- cratiei de dupa Revolutie: razboaiele interne de partid! (un precedent, relativ, l-ar putea constitui disputele din interiorul FSN-ului, care au dus la ruptura din primavara lui '92 si la aparitia FDSN-ului, ulterior PDSR). Ma refer aici la disputele din interiorul aceleiasi formatiuni, iar pana in prezent PNȚCD nu a „mosit' alte progenituri, in afara de prematurul ANC al dlui Ciorbea. In plina criza sociala, Romania este zguduita nu de atacurile Opozitiei la adresa Puterii, ci de gherilele taraniste la adresa guvernului condus de un taranist. Cea mai acuta forma este aceea a neintelegerilor dintre premierul Vasile si presedintele FPS. Mai exact: presedintii FPS! Pentru ca scenariul Vasile-Sarbu a avut un precedent Vasile-Dimitriu. Predecesorul dlui Sarbu a trebuit sa renunte nu numai la fotoliul cumulativ de ministru al privatizarii, dar si la cel de presedinte al principalei institutii a privatizarii. Acelasi lucru pare sa se intample cu dl Sarbu, mai ales de cand coltii buldogului Grecea s-au infipt in cracul pantalonului sau. Asta ma face sa ma intreb daca, dincolo de idiosincraziile de ordin personal, hiba Jacqueriei romanesti n-ar trebui cautata mai degraba in anacronismul relatiei Executiv-FPS. Sau in anacronismul FPS-ului insusi...