Jacqueria þãrãnistãPrin nu Âstiu care secol al Evului întunecat, istoria europeanã a fost zguduitã de rãzboaiele þãrãneÂsti, supra- numite „Jacquerie' de cãtre nobilimea francezã, pentru care fiecare truditor de pe moÂsie era un Jacques. Adicã un fel de Ion al nostru, dacã nu un Gheorghe sau un Ilie. Nu Âstiu dacã ceea ce se întâmplã astãzi în viaþa noastrã politicã are vreun corespondent în medievalitatea surorii noastre întru latinitate. Cu siguranþã, însã, este o premierã în evoluþia demo- craþiei de dupã Revoluþie: rãzboaiele interne de partid! (un precedent, relativ, l-ar putea constitui disputele din interiorul FSN-ului, care au dus la ruptura din primãvara lui '92 Âsi la apariþia FDSN-ului, ulterior PDSR). Mã refer aici la disputele din interiorul aceleiaÂsi formaþiuni, iar pânã în prezent PNÞCD nu a „moÂsit' alte progenituri, în afarã de prematurul ANC al dlui Ciorbea. ÃŽn plinã crizã socialã, România este zguduitã nu de atacurile Opoziþiei la adresa Puterii, ci de gherilele þãrãniste la adresa guvernului condus de un þãrãnist. Cea mai acutã formã este aceea a neînþelegerilor dintre premierul Vasile Âsi preÂsedintele FPS. Mai exact: preÂsedinþii FPS! Pentru cã scenariul Vasile-Sârbu a avut un precedent Vasile-Dimitriu. Predecesorul dlui Sârbu a trebuit sã renunþe nu numai la fotoliul cumulativ de ministru al privatizãrii, dar Âsi la cel de preÂsedinte al principalei instituþii a privatizãrii. AcelaÂsi lucru pare sã se întâmple cu dl Sârbu, mai ales de când colþii buldogului Grecea s-au înfipt în cracul pantalonului sãu. Asta mã face sã mã întreb dacã, dincolo de idiosincraziile de ordin personal, hiba Jacqueriei româneÂsti n-ar trebui cãutatã mai degrabã în anacronismul relaþiei Executiv-FPS. Sau în anacronismul FPS-ului însuÂsi... |