Punctul pe Y / joi 25 noiembrie 1999 Nr:

Aurea Mediocritas

Imi amintesc faptul ca, la debutul campaniei electorale din 1996, la prima emisiune pregatitoare a „Turneului Candidatilor' pe care am realizat-o la Antena 1, am avut surpriza sa remarc un personaj al scenei politice care pana atunci imi scapase. La intalnirea cu sefii de campanie electorala a celor doua forte reprezentative ale momentului - PDSR si CDR -, aceasta din urma a fost reprezentata de domnul Remus Opris. Nu-l intalnisem pana atunci in nici una dintre peregrinarile mele gazetaresti. Nu vreau sa spun ca, daca eu nu l-am remarcat, dansul n-ar fi existat. Vreau doar sa spun ca prestatia sa din acea intalnire - calma, precisa, hotarata, necrutator de „la obiect' - m-a facut sa regret ca formatiunea careia-i apartine nu-l distribuise mai des in astfel de roluri. Am fost convins ca viitorul ii rezerva o partitura pe masura - si lucru- rile chiar parusera sa o ia pe acest fagas. Dupa o campanie electorala incununata de succes, dl Opris a poposit la unul dintre pupitrele-cheie ale noii administratii: Secretariatul General al Guvernului, institutie din care Viorel Hrebenciuc facuse un fel de placa-turnata a Executivului. Un an de zile, cat a stat acolo, dl Opris n-a reusit decat sa faca uitat debutul sau promitator pe prima scena a politicii. Dupa ce a parasit postul, prin „impulsul' dat de noul premier, a contribuit hotarator la saparea unei transee periculoase intre „conservatori' si „reformisti'. Acum, in plina criza, el este cel care reuseste sa toarne, sistematic, gaz peste foc.

Ultima sa declaratie, privitoare la mediocritatea premierului, ma face sa ma intreb care este obiectivul dlui Opris si al „partidei' pe care o reprezinta: lupta contra Puterii? Care Putere? A cui? Mai mult, daca e vorba de mediocritate, sa extindem putin aria si vom constata ca avem un premier mediocru, reprezentand un guvern mediocru, propus de o formatiune politica mediocra, in cadrul careia dl Opris este departe de a face figura de stea stralucitoare.