Punctul pe Y / joi 11 noiembrie 1999 Nr:

Ce-ati facut in ultimii patru ani?

Intr-o discretie pe care ar fi agreat-o, dar pe care nu o merita, Corneliu Coposu, cel trecut intre drepti in urma cu patru ani, a fost evocat printr-o ceremonie sobra, la mormant. N-a fost de fata niciunul dintre politicienii care nu obosesc sa-si clameze obarsia intelectuala in principiile marelui disparut. Soarta, atat de nedreapta cu el, i-a facut o favoare: l-a scutit de a mai apuca ziua in care discipolii (sau mai ales epigonii) sai aveau sa se catere, purtati de valul nemultumirii populare, in caruta Puterii si, apucand viguros haturile in maini, aveau sa intre, cu mare repeziciune, cu oistea in gardul sperantelor. Pentru ca mi-e greu sa cred ca autoritatea sa ar fi fost suficienta pentru a modera frustrarile si ambitiile urmasilor nerabdatori sa se impartaseasca din sfantul ciolan.

Au trecut, deci, patru ani de cand Seniorul a fost condus pe ultimul drum de cei care i-au jurat credinta si s-au legat sa-i urmeze neabatut calea. Cum se intampla de obicei, mortii sunt cu mortii, in timp ce vii au treburile lor lumesti. Parafrazand o interogatie de succes lansata la mitingul de pomina din 12 ianuarie 1990, as indrazni sa-i intreb pe toti cei ce se considera descendenti in linie directa si beneficiari testamentari ai lui Corneliu Coposu: Ce-ati facut, domnilor, in ultimii patru ani? Ce-ati facut, pentru ca memoria disparutului sa ramana vie, pentru ca modelul sau sa ramana viabil? Cum ati administrat mosternirea de principii si de convingeri? Cum ati facut-o sa rodeasca?

Sunt, desigur, intrebari retorice, al caror raspuns, daca suntem doar putin atenti, il putem ghici arucand doar o privire in jurul nostru... Sau citind ziarele.