Cand am declansat, la sfarsitul lui '92, lunga campanie de presa impotriva contrabandei cu tigari, in LIBERTATEA („Drumul Kentului'), n-am banuit nici un moment ca buba e atat de mare si ca boala e cronica. Am avut senzatia ca, profitand de balamucul din tara, de lipsa de eficienta a institutiilor statului, cativa arabi mai infigareti si-au construit o retea de facut bani pe seama naivitatii romanilor.

Cand au inceput sa apara si nume de romani - in frunte cu celebrul comisar al Garzii Financiare, Gheorghe Florica, plin de miere pana la coate, dar transformat in justitiar de o Opozitie care avea nevoie de instrumente in lupta sa politica - am inteles ca nu e vorba de cine stie ce soi de „purificare etnica' si ca miza incepe sa capete amploare.

Ceea ce parea a fi fost stins prin. ancheta ce s-a finalizat, tarziu si tardiv, cu procesul intentat con- trabandistului libanez Nassar, a ars mocnit, printre mandate si guverne. Iata ca acum, la mai bine de un an de la ceea ce presa a numit „Ţigareta 2', constatam ca n-am vazut decat varful unui aisberg - un aisberg in valoare de miliarde de dolari, stransi din tara si expediati pe aiurea, de tot soiul de intreprinza-tori fara culoare politica. Dar cu sprijin clar, deloc neinteresat.

Abia la anul vom vedea cat din aceste sume vehiculate subteran va fi scos la iveala sub forma de fonduri electorale.

Va fi, clar, cel de-al cincilea scrutin alimentat direct de la „tata' contrabandei pe care nimeni n-a avut si nu are interesul sa o curme, atata timp cat banii n-au miros si cat Consiliul Europei considera doar fumatul ca fiind daunator sanatatii. Nu si traficul.