O stire difuzata recent de televiziune ne informeaza ca pe undeva prin Ardeal au aparut hotii de muraturi! Da, ati citit (si ati auzit) bine! „Autori necunoscuti' au patruns in boxele-camari ale locatarilor dintr-un bloc, de unde au sustras borcane cu muraturi, cu zacusca si chiar vreo doua bucati de slana. Ce vor fi facut cu ele? Raspunsul mi se pare simplu. Intristator de simplu, dureros chiar, pentru ca-mi aminteste de una dintre lecturile emotionante ale copilariei: 'Mizerabilii' lui Hugo.

Acolo, bietul Jean Valjean fura o jimbla (ce ciudat mi-a sunat denumirea!) pentru a-si hrani, parca, copiii! Era atat de sarac si de fara speranta incat doar furtul ii mai ramasese.Si perspectiva zecilor de ani de puscarie. Caci justitia franceza era severa pe vremea aia.Ca si cea romana pe vremea asta.

Pun pariu ca daca nefericitul va fi prins (oricum, politia nu se da in vant sa-1caute, iar pentru cei vitregiti de proviziile iernii lipsa aceasta poate avea consecinte dureroase!) va primi ani grei de puscarie. Oricum, mai mult decat cei care iau mita ca sa faca treaba pentru care primesc salarii de la stat. Oricum, mai mult decat ar lua unii ministri daca ar fi functionat pana acum legea raspunderii ministeriale.

Si, oricum, mai mult decat nu vor primi vreodata cei care au adus tara in situatia ca unii dintre oamenii care traiesc in ea sa fie nevoiti sa fure muraturi pentru a-si astampara foamea! Pentru ca aici cred ca sta morala dureroasa a acestui episod autohtonizat dintr-o editie revazuta si adaugita a „Mizerabililor'.