Punctul pe Y / luni 27 decembrie 1999 Nr:

Craciunul insangerat

Am fost revoltat, ca multi alti romani, in fata reactiei pe care mass-media occidentala a avut-o dupa vizionarea celebrei casete cu executia cuplului de dictatori. Refrenul acestor comentarii se referea la barbaria unei executii sumare, in chiar ziua de Craciun, o zi dedicata vietii si sperantei. Plin de manie, am pus atunci mana pe pix si am comis o veritabila filipica la adresa celor care, stand la caldura in caminele lor, dupa o masa imbelsugata, s-au oripilat de barbaria romanilor. Ma intrebam daca ar fi gandit la fel rabdand de frig, de foame si de frica, intr-o tara lipsita de speranta si daca, in fata tragediilor suportate de poporul roman, ar mai fi fost animati de aceleasi idealuri crestinesti. Raman si astazi de aceeasi parere, dar simt nevoia sa ma nuantez. In primul rand, nu cred ca vreunul dintre actorii acestei drame si-a propus sa-i ofere un final sugestiv, prin plasarea deznodamantului in exact acel interval. Cred, mai degraba, ca intamplarile au avut un calendar propriu, in care fiecare act se consuma intr-un contracronometru acut cu spaimele si obsesiile noastre ca am putea pierde, la fel de brusc, tot ceea ce castigasem, daca simbolul raului mai persista. Sigur, se vehiculeaza cu usurinta fel de fel de ipoteze si suspiciuni de manipulare. Cred. ca fenomenul - real - al prezumtiei de terorism s-a datorat mai degraba unor imense confuzii, decat unui plan bine calculat. Dar mortii ne spun ca o astfel de primejdie ne putea bantui gandurile si cred ca, o data cu rafalele grabite din curtea cazarmii de la Targoviste, am rasuflat cu totii usurati: o data cu disparitia obiectivului, era de asteptat sa dispara si actiunea. Cat de corect a fost procesul si cat de justificata executia - acestea sunt deja lucruri care tin de no man's land-ul juridic al revolutiilor de orice fel. Revolutiile isi creeaza propriul cod juridic ad-hoc, valabil doar atata timp cat se decide cursul istoriei. Abia dupa aceea reintram in cadrul legal obisnuit, care lucreaza dupa alte principii. Iar Craciunul insangerat al lui '89 poate fi privit si din perspectiva confortabila a jertfei necesare pentru nasterea unei noi lumi. Ceea ce-mi doresc din toata inima sa cred ca s-a si intamplat...