Cât de mult ar trebui respectatã legea?Un confrate din presa scrisã m-a contactat zilele trecute solicitându-mi rãspunsul la o anchetã pe care o efectua în legãturã cu dificultãþile pe care un nou post de televiziune le întâmpina în intrarea sa pe piaþã din partea autoritãþii în materie. Colegul întreba, mai mult sau mai puþin direct, dacã mi se pãrea normal ca postul sã nu fie avizat, chiar dacã mai avea de rezolvat câteva 'mici formalitãþi'. Cu riscul de a fi acuzat de parti-pris, sau de a mi se interpreta rãspunsul ca un semn de teamã faþã de un posibil concurent, am rãspuns 'da'. Da, mi se pare normal sã nu primeascã aprobãrile înainte de îndeplinirea tuturor condiþiilor pe care le stipuleazã legea. Mi se pare normal ca legea sã fie respectatã, inclusiv de cãtre ziariÂsti, în integralitatea ei Âsi nu pe capitole. Nu cred, deasemenea, cã breasla gazetãreascã (se spune cã postul cu pricina ar fi finanþat de gazetari) are temei sã se erijeze într-o super-categorie, cu mai multe drepturi decât altele. Aici - Âsi în alte cazuri - este vorba de principii Âsi nu de excepþii. De mult prea multe ori în ultimul deceniu legea Âsi principiul fundamental al datoriei de a fi respectatã au fost cãlcate în picioare cu nonÂsalanþã, pe motiv cã finalitatea încãlcãrilor ar putea fi una pozitivã, folositoare. AÂsa ceva nu se poate Âsi nu trebuie îngãduit. Consider cã trebuie protestat cu vehemenþã dacã regulile ce se cer respectate sunt strâmbe sau prost alcãtuite - dar protestul nu se poate concretiza în încãlcarea lor cu bunã Âstiinþã. ÂSi nici în presiuni Âsi în Âsantaj - ceea ce devine, pânã la urmã, un astfel de protest. Respectând legea, suntem datori sã avem încredere cã tot ea ne apãrã împotriva abuzurilor. Or, dacã CNA a comis sau comite prin interdicþia sa un abuz, tot legea este aceea care îl va sancþiona dând în final satisfacþia pe care partea vãtãmatã încearcã sã Âsi-o dea de una singurã. |