Punctul pe Y / joi 23 decembrie 1999 Nr:

Al treilea guvern Roman

Scriam, cu vreo sapte ani in urma, intr-un editorial ca, daca n-ar fi marcat de uriasul sau orgoliu de ex-premier, Petre Roman ar fi putut fi, poate, cel mai bun ministru de Externe al nostru. Cum insa, nici el, si nici nevasta lui nu concepeau o functie sub cea deja detinuta, dl Roman s-a retras in sihastria Opozitiei, de unde si-a pregatit spectaculoasa revenire din '96.

In acesti primi trei ani de guvernare in Coalitie, atitudinea versatului om politic a fost plina de ambiguitati. Partidul Democrat a navigat constant cu fundul in doua barci, degajandu-se prudent de camarazii din Coalitie ori de cate ori se ivea la orizont pericolul pierderii de popularitate. PD-ul si-a ales ministere cheie din punct de vedere economic (Industria si Transporturile!) si ministere de reprezentare (Externele si Armata). A incercat constant sa induca in public ideea ca ministrii democrati, spre deosebire de cei taranisti, in special, sunt singurii care fac Reforma (ce reforma au facut si Basescu, si Berceanu, vom constata cat de curand). Pe Vasile, baiat de gasca, l-au.tratat ca pe unul de-al lor, gasind intotdeauna o cale de intelegere. Iata-i acum, mai uniti si mai intransigenti ca oricand, la startul celui de-al treilea guvern al Conventiei. Un guvern prezidat de Mugur Isarescu, dar condus, in realitate, de Petre Roman. In acest guvern, el este cel mai mare in rang si are drept de veto. Externele sunt considerate calea cea mai sigura de recastigare a terenului pierdut in guvernarea interna, prin artificiile atat de dragi poliglotului Roman in zona externa. Isarescu nu are nici un fel de autoritate asupra fostului (si poate si actualului?) sau sef si nu cred ca-i va iesi vreodata din vorba. „Modestia' dlui Roman a scapat, se pare, si presedintelui Constantineseu, de care se va ciocni, cu siguranta, pe terenul castigarii galoanelor zonale si internationale.