Punctul pe Y / luni 13 decembrie 1999 Nr:

Mita & sponsorizare

Cazul SUNOIL este exemplar pentru descifrarea mecanismelor complicitatii dintre politica si afaceri in Romania. Spun „complicitate', nu „relatie', pentru ca este clara componenta de tip mafiot a acestui tandem. Atat din declaratiile lui Liviu Nita, date la Parchet, cat si din cele ale lui Berceanu si Staiculcscu, date presei, reiese cu claritate mecanismul prin care se pot face bani sau se poate face puscarie in Romania. Pentru derularea unei afaceri de calibru ai nevoie de o pila politica majora care sa intervina ca sa primesti materie prima sau marfa de la regiile statului, care se subordoneaza neconditionat algoritmului politic. Apoi, ai nevoie de aceeasi pila - sau de alta - pentru ca cel caruia i-ai vandut produsele tale (de regula, tot o retea apartinatoare statului), sa-ti dea banii. Aici vine rascrucea, momentul in care destinul omului de afaceri care a apucat-o pe un astfel de drum poate sa o ia intr-o directie sau alta: daca i se dau banii (si i se dau, in detrimentul altora, poate la fel de indreptatiti sa fie platiti), poate linistit sa-si cumpere vile, jeep-uri, sa-si ia amanta noua si sa faca acte de caritate. Daca nu i se dau - atunci pune politia mana pe el, Parchetul il ia la purecat si puscaria il asteapta cu usile deschise. Cam asta i s-a intamplat lui Nita: daca tonul cu care Berceanu i-a spus lui Staiculcscu sa-1 rezolve pe Nita era ceva mai ferm, patronul din Ploiesti ne dadea azi lectii de morala si democratie prin ziarul care statea sa-i iasa pe piata. N-a fost sa fie si totul s-a prabusit ca un castel de carti de joc. Ceea ce sunt, de regula, aceste constructii care se fac pe spinarea statului si cu ajutorul influentei politice. Care influenta, nu-i asa, se castiga elegant, cu sponsorizari, nu cu mita!

A cam sosit poate timpul sa incercam sa facem o distinctie clara, pe intelesul tuturor, intre cele doua notiuni care, intrepatrunzandu-se, ne poarta spre conditia statului de tip mafiot.