Punctul pe Y / joi 09 decembrie 1999 Nr:

Amendamentul Voiculescu-Stoica la Constitutie?

Iata ca PNL-ul a reusit sa restranga cele 500 000 de semnaturi necesare revizuirii Constitutiei si inlocuirii, la unul dintre articole, a termenului „ocrotire' prin „garantare'. E vorba de proprietate si - implicit - de atitudinea statului fata de aceasta.

„Parintii' Constitutiei si cei care au votat-o au insistat (din motive care pot sa para obscure) pentru termenul „ocrotire'. De ce? O explicatie ar putea fi una de ordin psihologic: veniti din exercitiul totalitar prelungit, autorii sai n-au fost convinsi de necesitatea atribuirii unui statut clar proprietatii. Ei au vazut-o mai degraba ca pe un soi de planta gingasa, care are nevoie sa fie udata, plivita si insorita, pentru a razba- te dintre buruienoasele notiuni cu care opereaza legea fundamentala a statului. S-au gandit, poate ca, in definitiv, „garantarea' ar putea fi o faza ulterioara, indepartata, cand plapanda creatura va fi dobandit radacini puternice, coaja si coroana protectoare. Si va avea nevoie de o noua Constitutie. Eronat, binein- teles. Proprietatea este o notiune in sine, nu in desfasurare. Ea ori e, ori nu e - cum bine a demonstrat comunismul.

Primul partid care a incercat sa ia pozitie in aceasta chestiune a fost Partidul Umanist Roman al profeso-rului Voiculescu. Lui ii. revine, de drept, paternitatea acestei initiative, concretizata, in urma cu vreo patru ani, in strangerea unui numar insuficient de semnaturi. In mod normal, menirea acestui demers ar trebui sa fie ceea ce s-ar putea numi „primul amendament la Constitutia Romaniei': legiferarea garantarii proprietatii. Dupa cum la fel de normal ar fi ca acest amendament sa poarte numele initiatorului si al celui care 1-a concretizat: amendamentul Voicuiescu-Stoica (sau Quintus, sau cine dintre liberali isi poate asuma paternitatea continuarii ideii). De ce nu?.