„Razboiul rece” a inceput odata cu refuzul lui Tariceanu de a demisiona pentru a se face alegerile anticipate dorite de presedinte. Bresa din alianta pe care aceasta o adusese la guvernare conform manierei proprii de lectura a Constitutiei s-a adancit, adaugand in disputa forte care pana atunci se rezumasera la rolul de simple spectatoare. Trei ani si ceva a rezistat la guvernare cel mai fragil Executiv (ca suport parlamentar) in fata atacurilor succesive venite dinspre Cotroceni. Este meritul lui Traian Basescu de a fi realizat o majoritate parlamentara ce-i lipsise la guvernare (de unde si apelul la „solutia imorala”) si care n-a ezitat, cand a avut prilejul, sa-l suspende. Dealtfel, presedintele-jucator a reusit doua performante - democratice - care nu fusesera inca inscrise in jurnalul de bord al Romaniei: prima suspendare a unui presedinte, si primul guvern trantit printr-o motiune de cenzura. Ca si in precedenta guvernare, Basescu a creat si acum o majoritate in Opozitie, care ii blocheaza orice miscare. Cu toate acestea nu renunta. Cum nu renunta nici adversarii sai. „Cursa inarmarilor” se inteteste, fiecare parte adaugandu-si, in arsenalul strategic noi „arme” de distrugere in masa. A refuzat Parlamentul organizarea Referendumului? Nu-i nimic, presedintele il va face! Nu voteaza Parlamentul Guvernul Croitoru? Nu-i nimic, presedintele va insarcina un alt personaj sa faca guvernul. Il va tranti Parlamentul si pe acesta? Nu-i nimic, daca castiga alegerile, presedintele dizolva legislativul. La fiecare lovitura, partea adversa raspunde cu o contralovitura: vrea „alianta ticalosita” PSD-PNL (ungurii sunt menajati! De ce oare?) sa aibe premier? Sa se duca la tribunal si sa se inscrie. Si in 2014 vor putea veni cu premierul lor!

„Razboiul rece” politic continua. Pana cand tara va fi facuta praf si pe ruinele ei se va ridica invingatorul. Daca va fi vreunul...