Punctul pe Y / luni 19 octombrie 2009 Nr: 2880

"Guvernul politic" - din cinci pasi

Spuneam intr-un comentariu anterior, ca cine-si inchipuie ca gestul care a declansat criza a fost o toana de-a lui Boc, se inseala profund. Totul a fost pus la punct in cele mai mici amanunte, ca intr-o campanie militara. Au fost analizate reactiile si contrareactiile la fiecare dintre acestea si s-a stabilit „drumul critic” care sa conduca la ceea ce dorea presedintele cu toata ardoarea: inlocuirea unui guvern de coalitie cu unul monocolor, chiar in conditiile in care acesta din urma nu beneficia - aparent cel putin - de sustinerea parlamentara necesara. „Guvernul Blaga” a fost copt in laboratoarele Cotroceniului inca din ziua in care Emil Boc a spus ca nu-l mai vrea pe Nica. Si lucrurile s-au desfasurat exact asa cum s-a prevazut, ceea ce inseamna, pe de o parte, ca reactiile Opozitiei erau extrem de previzibile, iar pe de alta parte ca in politica romaneasca functioneaza dominatia, nu separatia puterilor.

„Guvernul politic” s-a nascut din cinci pasi. Primul a fost anuntul revocarii lui Nica. S-a mizat enorm pe orgoliul si pe lipsa de subtilitate a pesedistilor. Daca acestia n-ar fi intrat in joc si-l inlocuiau pe Nica, poate ca si azi erau la guvernare, cu toata armata lor de oameni pusi pe posturi cu atata truda. Dar „prostanacii” au reactionat exact asa cum se astepta Vulpoiul de la Cotroceni: in buna lor traditie, de la Bivolaru incoace, au facut zid rosu in jurul nefericitului vice premier si ministru de Interne. Pasul doi a fost numirea lui Blaga in locul lui Nica - de fapt pasul esential in perspectiva alegerilor care nu puteau fi lasate pe mana lui Vanghelie, cel care-si trambitase cu atata lipsa de de precautie „succesurile” in penetrarea dosarelor de la „doi si-un sfert”. Pasul trei a fost numirea de ministri interimari la portofoliile lasate libere de social-democrati si pregatirea urmatorilor pasi. Tot doar naivii si-ar fi putut inchipui ca dupa aceste afronturi in serie, replica celor jigniti in cele mai sfimte sentimente ale lor s-ar fi lasat asteptata. La motiuneBoc a fost sacrificat cu sange rece de presedinte, constient de uzura acestuia si de convingerea unanima ca nu este decat un instrument, si nu o persoana cu idei si decizii proprii. Pasul patru a fost acceptarea deciziei democratice a Parlamentului si nominalizarea de forma a unui nou premier. Basescu le-a mai facut o surpriza adversarilor sai - carora le-a oferit, totusi, satisfactia de a se da cocosi la consultarile de la Cotroceni, cand i-a ascultat cu rabdarea pe care n-a mai avut-o niciodata - si s-a prefacut ca ar lua in consideratie oferta cu Johannis, desi era clar (cel putin din declaratiile anterioare), ca diversiunea sa fusese deja orchestrata. Si tocmai cand Geoana, Antonescu si (oare?) Marko credeau ca se va indoi in fata miraculosului consens, prin darea inca unui ragaz, el deja semna decretul de numire a lui Croitoru, un „iepure” scos din joben pentru deplina derutare a Opozitiei. Pasul cinci il constituie prezentarea celui insarcinat, cu adevarat, cu formarea noului cabinet, in care vor figura toti ministrii actuali, plus inca vreo cativa democrati de nadejde, in fata Parlamentului dupa ce, cu orgoliul lor de invingatori liderii Opozitiei au respins oferta „Croitoru”. De aici inainte lucrurile sunt clare: urmatoarea nominalizare va fi una politica - si presedintele cu frica Constitutiei o tine langa cu ideea ca nu face altceva decat sa o respecte prin nominalizarea unui reprezentant al partidului cu cele mai multe mandate in Parlament. Intre timp, randurile majoritatii se vor fi rarit semnificativ iar perspectiva unor alegeri anticipate, pe care le trambiteaza acum Geoana si Antronescu, vor da fiori multora dintre ocupantii aulei parlementare.

Au toate acestea vreo logica? Una foarte clara: Basescu nu-si putea permite sa lase alegerile pe mana lui Nica sau, mai rau, ale unui guvern pe care nu l-ar fi putut controla. Aceasta este miza cea mare. Ce urmeaza, aproape ca nu mai conteaza. Chiar daca - sau mai ales - este vorba de anticipate...