Punctul pe Y / marți 11 august 2009 Nr: 2831

Vacanta capsunarilor

Curg valuri-valuri masinile straine pe la vamile din Vest. Nu, nu sunt turistii care au vazut spotul „Land of choice” al dnei Udrea, pe Eurosport, si se grabesc sa se bucure de avantajele pe nedrept ignorate ale unui paradis turistic emergent. Sunt conationalii nostri, plecati, tot asa, valuri-valuri, atunci cand criza nu-si aratase coltii si cand capsunile spaniole nu mai pridideau sa fie culese de marocani, fiind nevoie de sange proaspat in vinele economiilor occidentale.

Fenomenul nu are mai mult de zece ani. El a precedat intrarea noastra in Uniunea Europeana si a marcat primul export de forta de munca, in special necalificata. Cateva judete in care saracia era cronica au livrat materia prima. Comune intregi au fost lasate doar in grija batranilor si a copiilor, maturii constatand ca nu ar putea nicicand castiga acolo cele cateva sute de euro pe care-i ofereau fermierii spanioli, portughezi, italieni sau chiar greci. A urmat apoi cel de-al doilea val - cel al constructorilor. Acestia au avut avantajul de a nu lucra temporat, ca capsunarii. Ei au fost primii care s-au gandit sa-si aduca si familiile si sunt cei care au format comunitati masive de emigranti. Ani intregi PIB-ul national s-a sprijinit pe banii trimisi de capsunarii de toate soiurile acasa, la familii. Am fost inundati de valuta ce a echilibrat un buget care schiopata serios din cauza dezechilibrelor marcate ale economiei. O economie in care importurile depaseau sistematic exporturile. Importul de cash a fost unul dintre pilonii pe care s-au sprijinit feluritele constructii bugetare bazate pe „duduitul” unei economii destul de nesanatoase.

Criza a dat - cum era de asteptat - o lovitura serioasa imigrantilor. Ei au fost primii de care intreprinzatorii occidentali s-au debarasat cand si-au reconsiderat bugetele. Cea mai mare lovitura a venit dinspre sectorul constructiilor din Spania, care grupa si cel mai mare esantion de imigranti romani. Au scazut dramatic trimiterile de cash, acasa, pentru ca oricum abia se mai castiga cat sa supravietuiasca pana la o teoretica revigorare economica. Deficitul bugetar al Romaniei se cauzeaza intr-o masura considerabila banilor care nu mai vin de prin diverse directii. Bani care, dealtfel, nu prea au contribuit, de-a lungul perioadei de prosperitate, la vreo consolidare economica: ei au fost irositi, de regula, pe constructia de case, in localitati lipsite de infrastructura, si pe bunuri de folosinta indelungata, aduse din import. Banii capsunarilor n-au finantat afaceri, ci au consolidat consumul.

Romanii care vin in vara asta acasa, cu mai putine cadouri si mai putini bani decat altadata, nu mai vin de placere. Vin de nevoie. Iar ceilalti nu prea au vreo sansa de a gasi altceva de lucru.

Vacanta „capsunarilor” din 2009 e o vacanta trista, intr-o tara trista si intr-o vreme trista.