Punctul pe Y / luni 16 martie 2009 Nr: 2454

Alma-Roberta si prestisorul de aur

Copila Alma Roberta se juca in balariile de pe malul raului Prahova. La capatul unui bat agatase un carlig si-l plimba prin apa tulbure, asa cum vazuse ca fac oamenii mari - intre care un tip chel cu o tichie de margaritar pe cap si cu o bluza in dungi si altul mic de stat, cu ochelari si parand sa nu iasa din vorba chelului.

La un moment dat, surpriza: la capatul atei se zbatea de mama focului un pestisor. Era galben de tot, ca bijuteriile-imitatie pe care le purtau fetele mai mari, care-si faceau veacul pe la gara. L-a luat, l-a desprins din carlig si ce-i fu dat sa auda? „Alma, Alma, da-mi drumul si-ti voi imdeplini trei dorinte”. „Ba s-avem pardon, spuse fiica de republican, intai dorintele si pe urma libertatea!”. „Ok!” - zise pestisorul.

„Spune prima ta dorinta!”. Alma se gandi putin la modelele pe care le avea prin preajma si zise: „Vreau sa am doua picioare lungi si frumoase!”. Pestisorul a ramas nedumerit, pe ganduri (de cate ori mai fusese prins i se cerusera cu totul alte lucruri) si conchise: „Fie!”. Si deoadata Alma se trezi ca fusta i-a ramas scurta si sub ea inflorira doua picioare de toata frumusetea. Inca uimita, reusi sa baiguie cea de-a doua dorinta: „As vrea sa castig concursul Miss Romania!” Si mai contrariat, pestisorul isi trecu in revista fisierul de posibilitati si pana la urma il gasi pe cel cautat. Facu „click” si deodata vaioaga plina de buruieni se transforma intr-o scena feerica in mijlocul careaia ea, Alma, pasea ca pe catwalk, cu coroana de miss sclipind pe capul ei plin de bucle. „Ei, daca-i pe-asa, pestisorule, sa te vedem ce mai esti in stare. A treia mea dorinta este...”, spuse Alma si facu o pauza urmarind concentrarea micutului exemplar ihtiologic din mina sa ornata cu o manichiura sidefie ce nu se putea obtine cu produse din talciocul ploiestean. „Daca vrei cu adevarat sa-ti dau drumul si sa te zbenguiesti in apele cu irizari de petrol al raului, fa-ma presedinte al Camerei Deputatilor!” Pestisorul impietri pur si simplu la auzul acestei dorinte. Cum insa pofta de viata ii era mai mare decat bunul simt al celor care-l mai capturau din cand in cand, facu un ultim efort: dintr-o data Alma se trezi intr-o sala, care semana oarecum cu clasa ei de scoala, numai ca in banci stateau oameni mai mari. Chiar alaturi de ea statea un tip mai durduliu, care o inghioldea pe furis cu creionul si ii fura bomboanele din geanta. Nemaisuportand sicanarea, Alma Roberta se ridica in picioare si spuse: domnule profesor, elevul Nastase Adrian e f. f. f. indisciplinat! Nu ma lasa sa ma concentrez si sa-mi iau notite pentru acasa. Va rog sa ma mutati altundeva, in baca cu elevul Oltean, care e f. f. f. cuminte, sau cu eleva Popa Daniela, care e fata si nu face prostii.

Brusc, vraja se rupse si Alma se trezi pe malul Dambovitei, echipata „office” cu taior si fusta si insotita de un body-guard. In mana i se zbatea inca pestisorul de aur (il recunoscu, dupa caratele de la bijuterii), care spunea: „Alma, Alma, ti-am indeplinit dorintele, da-mi drumul acuma!” Cu un gest lenes, ii dadu drumul in apa poluata a raului si dupa doar cateva minute il zari iesind la suprafata cu burta in sus. „Hai sa mergem la Camera, ca avem sedinta!” - ii spuse ea body-guardului, in timp ce-si rasfoia carnetul de note in care cineva notase: La Punctul 1: e cineva impotriva? Se opune cineva? Aprobat cu majoritate de voturi”. Repeta fraza de cateva ori pana i se intipari in minte si ii dadu caietul body-guardului. Nu avea nici un chef sa-si bage nasul in el si sa-i citeasca notele nesuferitului de vicepresedinte Adrian Nastae...