Despre miracoleRevoluþiile Âsi meciurile câÂstigate ale naþionalei de fotbal - ce mai scot astãzi lumea în stradã! Miercuri noaptea, s-a dansat, s-a strigat, s-a îmbrãþiÂsat Âsi pupat lumea mai ceva ca la decolarea lui CeauÂsescu de pe acoperiÂsul CC-ului. Care ar putea fi legatura intimã între cele douã tipuri de evenimente ce pot sã declanÂseze reacþii atât de asemãnãtoare? Una dintre ele ar ptea fi sentimentul eliberãrii de fricã. Ce fel de fricã? Frica de sindromul învinsului. ÂSi la Revoluþie, bucuria n-a þinut mult. Pânã prin 12 ianuarie când, brusc, ne-am dezmeticit Âsi ne-am dat seama cã 1. E prea frumos sã fie adevãrat Âsi 2. Cu ce ne-am ales? AÂsa Âsi acum: peste vreo doua-trei zile probabil cã ne vom întreba - bun, i-am bãtut pe englezi (sau: n-au reuÂsit sã ne batã nici de data asta). ÂSi cu ce ne-am ales? Pânã unde se poate merge cu speranþa? ÂSi cu cât folos? Spre deosebire de revoluþii, unde analizele le fac acei domni docþi ce se numesc politologi, la fotbal îÂsi poate da oricine cu pãrerea. Inclusiv autorul acestor rânduri. Care crede - oricât ar putea sã parã de nepotrivit cu momentul - cã: victoria Âsi calificarea la C.E. are o valoare limitatã. Este o circumstanþã ãn care procentul pe care-l dã reunirea câtorva oameni cãrora le-a picurat Dumnezeu talent în picioare s-a completat cu acela al Âsansei. Al Âsansei specifice jocului. Al Âsansei care, de regulã, ne-a ocolit. ÂSi ne-a ocolit pentru cã Âsansa are Âsi ea regulile ei. Ca sã ai (Âsi) Âsansa, trebuie mai întâi sã poþi. Iar putinþa vine dintr-o bazã solidã. Aceastã bazã e realitatea competiþiei naþionale. Care la noi nu existã. Fotbalul intern românesc e o colecþie jalnicã de aranjamente, Âspãgi Âsi vânzãri. Din care cel mai puþin câÂstigã publicul. De aceea, cred, cã între victoria de la Charleroi Âsi fotbalul românesc nu este nici o legãturã. Ce s-a întâmplat acolo þine de miracol Âsi de nevoia noastrã de miracole. Care miracole sunt zgârcite, nu se înfãþiÂseazã în fiecare zi, oricui. De aceea zic: hai sã ne bucurãm, acum cât avem de ce. Cã pe urma, ne întoarcem la fotbalul nostru Âsi nu vom mai avea de ce ... |