Pierderile colaterale ale dlui ConstantinescuÃŽntr-un discurs „de export', preÂsedintele Constantinescu recunoaÂste faptul cã, în sondajele -de opinie, cota sa a scãzut dramatic: „Am pierdut peste 20 de procente numai datoritã poziþiei pe care am luat-o faþã de rãzboiul din Kosovo!'. Orice analist de bun simþ trebuie sã recunoascã faptul cã în aceastã afirmaþie existã un sâmbure de adevãr. A fost un moment dificil în care guvernanþii au fost nevoiþi sã se plaseze pe o coordonatã net diferitã de aceea a sentimentelor publicului. ÂSi asta pentru un motiv cât se poate de simplu: publicul nu face politicã, în timp ce politicienii de aia sunt politicieni. Existã raþiuni clare - Âsi au fost îndelung dezbãtute - pentru care opinia publicã româneascã, în zdrobitoarea ei majoritate, nu a susþinut atacurile împotriva Serbiei. Oamenii Âsi-au dat seama ca ceva nu era în ordine în acest rãzboi nedeclarat, izbucnit ca din senin Âsi spart în capul populaþiei Âsi nu al responsabililor sãi politici. în acelaÂsi timp - Âsi aici paradoxul mi se pare a fi doar aparent - aceeaÂsi majoritate continua sã doreascã integrarea în structurile NATO, rãzboiul afectând doar într-o micã mãsurã procentul susþinãtorilor sãi. Asta înseamnã cã bunul simþ popular, naþional aÂs zice, fãcea o distincþie clarã între o acþiune, o poziþie de conjuncturã, Âsi un principiu de duratã. Din pãcate pentru dl Constantinescu, nici dânsul Âsi nici ceilalþi reprezentanþi ai clasei politice nu Âsi-au putut permite sã aibã bun simþ. Au fost nevoiþi sã vâsleascã împotriva curentului. Ceea ce li se poate reproÂsa cu adevãrat este faptul cã manifestarea lor ar fi trebuit sã poarte mai mult însemnele decenþei. ÃŽnghiþim cu demnitate hapul - nu mai este nevoie sã ne prefacem cã ne Âsi place. Aici cred, mai degrabã, cã este locul în care personalitatea Âsi credibilitatea dlui Emil Constantinescu se pot plasa printre „pierderile colaterale' provocate de rãzboiul din Iugoslavia. |