Ce-i mai trãsneÂste prin cap parlamentarului român?Spunea cineva, pe bunã dreptate, cã suntem o naþie creativã. Din pãcate, aceastã creativitate funcþioneazã în detrimentul seriozitãþii. Poate cã nicãieri mai mult decât în Parlamentul României aceastã teorie nu se confirmã mai strãlucit. Este suficient sã luãm câteva exemple. Mãcar unul. Am sã-1 las pe cel al senatorului Pruteanu, care vrea cu orice preþ sã salveze limba românã, declarând rãzboi sfânt hot-dog-ului Âsi pop-corn-ului; Sã-l l uãm pe dl Cristian Rãdulescu. Dânsul s-a ridicat cu hotãrâre în susþinerea unui proiect de lege care sã bage la pârnaie femeile violatoare! Este cã nu v-a trecut aÂsa ceva prin cap? Ei bine, dlui Rãdulescu i-a trecut. Nu cã ar fi dânsul mai breaz decât noi, simpli muritori. Dar domnia sa, din poziþia pe care o deþine, vede lucrurile mai clar. Descifreazã mai bine conexiunile care ne scapã nouã. Identificã mai exact consecinþele unor stãri de fapt pe lângã care noi trecem eu seninãtate. Noi, ãÂstialalþi, ne-am fi mulþumit cu încarcerea violatorilor bãrbaþi. ÃŽn mintea noastrã ideea de violator era simplificatã la maximum: violator = bãrbat! Victimã = femeie! Lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Dupã câte se pare, o mare parte dintre neplãcerile traiului nostru de zi cu zi se datoreazã acestei feþe nevãzute a realitãþii: cohorte de femei violatoare, care-Âsi fac de cap Âsi supun unor chinuri morale Âsi fizice mase de bãrbaþi care nu mai sunt în stare sã-Âsi facã datoria faþã de þarã. Al cãror moral este violat, o datã în plus, de nepedepsirea celor care comit aceste acte antisociale. Care se zbenguie în libertate dupã ce-Âsi fac Mendrele. Ceva mã face sã cred cã dl Cristian Rãdulescu Âstie mai multe. Cã nu întâmplãtor Âsi-a luat inima în dinþi pentru a ridica aceastã problemã Âsi a o pune în faþa naþiunii. Ceva mã face sã cred cã printre victimele unor astfel de violuri, în grup, sunt chiar parlamentarii! Cum s-ar explica ineficienþa lor legislativã, altfel decât ca un semn al epuizãrii Âsi al frustrãrii? Cum s-ar putea interpreta absenþele masive, lipsa cvorumului, decât ca o necesitate a refacerii fizice Âsi morale în urma acestui tip de agresiune? Probabil cã dl Cristian Rãdulescu are dreptate. Prietenii Âstiu de ce... |