Un distins confrate a incercat, intr-o recenta emisiune de televiziune, sa afle de la dl Radu Vasile ce a discutat acesta, intre patru ochi, timp de doua ore, cu Vladimir Putin, cu prilejul vizitei oficiale pe care a efectuat-o premierul roman la Moscova in toamna anului trecut. Din punctul de vedere al gazetarului, dornic sa stie cat mai multe, intrebarea era perfect justificata. Dupa cum, justificat mi s-a parut si raspunsul lui Radu Vasile: „A fost o convorbire pajrticulara'. Sigur ca da: n-am prea auzit pe undeva, prin lumea civilizata, ca liderii politici sa stea la taifas cu jurnalistii si sa le serveasca pe tava secretele abordate in discutiile pe care le au. Vi-1 imaginati pe Clinton facand asemenea destainuiri despre convorbirile sale cu Eltin? Sau pe Chirac - despre ce discuta cu Schroder? Noi continuam sa fim victimele unui sindrom: cel al transparentei totale - in contrast cu obsesiva secretomanie de tip comunist. Exista, insa, o limita a decentei si eu cred ca Radu Vasile a punctat acest lucru cu precizie. Altceva as vrea insa sa spun. Ca gazetar, dispun de informatii referitoare la foarte slaba pregatire a acestei vizite. Abia in avion premierul a avut ocazia sa rasfoiasca documentarul pus la dispozitie de catre Ministerul de Externe, in care, insa, paradoxal, se vorbea mai mult despre NATO si despre politica noastra vizavi de Alianta! Ar fi fost neghiobie ca cineva sa ia in consideratie o asemenea documentatie aberanta. La Kremlin, in mijlocul discutiilor oficiale ale delegatiilor, Putin a parasit incaperea scuzandu-se ca are de dat un telefon. Iesind pe hol la o tigara, Vasile a fost luat de brat si introdus intr-un alt birou, in care n-a mai avut acces nici un insotitor. Vreme de doua ore, cei doi premieri au discutat, in franceza, ceva. Ce? N-a mai aflat nimeni. Nu stiu sa se fi produs vreun memo al acestor discutii, care sa intre in arhivele Guvernului sau ale Externelor. Nu cred ca premierul rus ar fi pierdut atata timp sa barfeasca despre fotbal sau despre femei. Mi se pare logic ca ex-premierul roman sa nu se lanseze in confesiuni televizate pe aceste teme. Dar mi se pare profund anormal ca acest subiect sa nu figureze in nici un document - cu gradul corespunzator, legal, de secret. Or, mi-e teama ca in vijelia reformelor si a remanierilor, continutul acestei discutii va ramane necunoscut istoriei. Vom sti, insa, de-a fir a par, ce e cu „firul rosu' pe care nu s-a vorbit niciodata.