Apa trece, pietrele rãmânAcest text l-am primit prin Internet din partea domnului Dicu Sava Cristian, un mai vechi corespondent al Ziarului personal. Punctul sãu de vedere mi se pare deosebit de interesant, motiv pentru care vi-l propun în aceastã paginã. Octavian Andronic 'Dacã nu ai bãtrâni sã-þi cumperi'. Mi s-a spus chestia asta de mii de ori. Poate de milione de ori. A ajuns o axiomã pentru mine. E sinonimã cu înþelepciunea, cu respectul, cu tot ceea ce înseamnã devenirea noastrã, transformarea noastrã din copii inconÂstienþi în adulþi maturi Âsi responsabili de noi Âsi de cei care ne înconjoarã. Ce te faci însã dacã pe BÃTRÂNI i-a cumpãrat SECURITATEA înaintea ta? ÂSi, mai ales, ce te faci dacã îi cunoÂsti de o viaþã, dacã au fost prieteni cu pãrinþii Âsi rudele tale, dacã ai stat la masã cu ei Âsi dupã 40 de ani constaþi cã Âsi-au vândut sufletul DIAVOLULUI, când încã nici nu erai nãscut? Aþi ghicit, este vorba de DAN AMEDEU LÃZÃRESCU. ÃŽi ascultam extaziat 'vorbirile' când eram copil de 10 ani, începeam sã înþeleg la 15 Âsi încercam sã strecor douã vorbe în discuþia BÃTRÂNILOR când aveam 20. 40 de ani am trãit cu senzaþia cã am avut norocul sã cunosc câþiva oameni minunaþi: mai intâi pe tatãl meu, apoi pe doctorul Georgescu, pe Gheorghe Bibicescu, iar mai târziu, în casa doctorului Luca Georgescu - naÂsul meu - pe Alexandru Paleologu Âsi pe Dan Amedeu Lãzãrescu. ÃŽn literatura - de specialitate sau nu - se vorbeste despre 'modele', despre faptul cã un copil se dezvoltã armonios Âsi corect din punct de vedere mental atunci când are acces la aceste 'modele' Âsi tinde sã devinã asemenea lor. Chiar dacã inteligenþa Âsi realizarile mele nu sunt decât medii, am fost fericit cã am putut sã cunosc astfel de oameni. Cel puþin pânã de curând. Pentru cã era al DOILEA !!! Pe primul îl considerasem un 'accident', având în vedere cã 'nu existã pãdure fãrã uscãturi'. Deschizând întâmplãtor televizorul, vãd 'un' Cristian Tudor Popescu, blocat, stupefiat, cãutându-Âsi ideile Âsi vorbele, neînþelegând - ca Âsi mine un oarecare - MONSTRUOZITATEA! Cã eu nu am mai avut reacþie, mi se pare normal. ÃŽl cunoÂsteam din casã' pe DAN, cum îi ziceau ai mei. Era privit cu admiraþie, iar pentru mine a fost unul dintre 'modele'. Era normal sã fiu Âsocat, blocat mental. Se rãsturnase într-o secundã toatã ierarhia de valori morale în care fusesem crescut. NU mai era vorba de un accident: era al doilea!!! Dar faptul cã 'un' Cristian Tudor Popescu - jurnalist care în mod normal este incisiv pânã la limita dintre aciditate Âsi mitocãnie - nu a mai avut realmente în cap decât o frazã: 'Cum domne? Luai bani de la Securitate Âsi îi dãdeai familiilor celor pe care îi bãgai în puÂscãrie?' a dat adevãrata dimensiune a mizeriei umane în care s-a bãlãcit o parte a 'intelighenþiei' româneÂsti. Nu sunt genul care sa aibã coÂsmaruri noaptea sau care sã se teamã de drobul de sare, dar chestia de asearã m-a fãcut sã mã întreb dacã nu cumva trebuie sã mã tem Âsi de umbra mea, sã mã îndoiesc Âsi de firul de iarbã pe care calc. Timp de 11 ani s-a discutat despre psihoza creatã de Securitate în timpurile comuniste. De faptul cã EA era 'prezentã' peste tot, cã Âstia Âsi când miÂsca firul de iarbã... cã un om din trei lucreazã pentru EI. ÃŽn acea searã am constatat cu stupoare cã doi dintre minunaþii oameni pe care îi cunoscusem, douã dintre 'modelele' mele de viaþã au fost securiÂsti. ÂSi au RÃMAS securiÂsti. Mãcar atât am aflat Âsi eu: un serviciu de Securitate nu renunþã la un om decât dupã moartea acestuia. ÂSi urmãtoarele, fireÂstile întrebãri, au fost: dacã doi de ce nu trei? Sau patru? De ce nu noi toþi? Cine o sã fie urmãtorul despre care o sã aflu? Tatãl meu? Mama mea? Sunt, suntem chiar asemenea rebuturi sociale încât nici Securitatea nu a avut nevoie de mine, de noi? Am rãmas eu oare singurul neînregimentat în 'noua ordine'. Sau de fapt suntem cu toþi securiÂsti? ÂSi nu Âstim. Oricum constat cã 'SecuriÂsti din toate þãrile, uniþi-vã' funcþioneazã pe faþã de 11 ani ! Apa trece, pietrele rãmân. Adicã orice s-ar întâmpla Securitatea a fost, este Âsi rãmâne în fapt 'forþa conducãtoare' în România. Panã una-alta mi-au murit BÃTRÂNII. Trei de moarte bunã, doi în suflet. ÂStiþi cumva BÃTRÂNI de vânzare? |