Punctul pe Y / Wednesday 16 February 2000 Nr: -69

Au încercat Âsi cu cianurã!

Pe vremea lui CeauÂsescu circula un banc: venind, cicã, în vizitã la noi o delegaþie chinezã la nivel înalt, cel mai iubit fiu a dorit sã prezinte succesele pe care le-a obþinut în fãurirea omului nou. ÂSi le-a spus: le-am redus românilor programul la televizor la douã ore. Au rezistat. Le-am aplicat alimentaþia raþionalã - au rezistat. Le-am scãzut temperatura din locuinþe: au mai pus o hainã Âsi au rezistat! La care, interlocutorul intervine cu o întrebare cheie: Da' cu cianurã n-aþi încercat?

Iatã cum se împlinesc peste ani pariurile cu istoria Âsi cum devin realitate palpabilã. Nu CeauÂsescu, ci urmaÂsii urmaÂsilor lui au aplicat reþeta: au încercat Âsi cu cianurã. Cu o deosebire - nu cu ajutorul chinezilor, ci al australienilor.

Dar sã lãsãm gluma la o parte. Ceea ce s-a întâmplat în nordul þãrii este grav. Nu atât de grav cum insinueazã vecinii (la urma-urmei cine ar pierde o asemenea ocazie?) dar, din pãcate, extrem de sugestiv pentru nepãsarea care guverneazã la noi mediul. ÂSi inconsecvenþele sau neglijenþele din protecþia lui. De zece ani se fac asupra noastrã cele mai sinistre experimente: cu deÂseuri toxice aduse pe post de materii prime, cu instalaþii învechite importate pe post de tehnologie de ultimã orã; cu vânzãri de întreprinderi sau cooperãri cu firme strãine cãrora nu le pasã decât de profitul pe care-1 pot scoate rapid de aici - cum este cazul ultimei pãþanii. ÂSi nu doar atât: cum suntem noi bãftoÂsi, chiar în prag de începere a negocierilor cu UE venim cu aura de criminali ai mediului înconjurãtor, pe care toate canalele de televiziune au reluat-o obsedant în ultimele zile: românii ãÂstia nu mãnâncã doar lebedele europene, dar mai Âsi golesc de faunã cel mai mare fluviu al continentului! Cã se exagereazã, cã nu este nici pe departe cea mai mare catastrofã de dupã Cernobal e altã poveste Âsi, când acest lucru se va vedea, Europa va fi uitat deja de afacere.Va rãmâne, însã, un nou Âsi convingãtor epitet negativ, ce ne va însoþi în continuare. Pânã atunci, culmea ironiei este cã cianura deversatã în Tisa se întoarce la noi prin Dunãre. Ca un „cerc virtuos', din acelea despre care vorbea dl Isãrescu.