"NaÂsul"Prin 1974 îmi „satisfãceam' stagiul militar la ÂScoalã de Ofiþeri de Rezervã a MApN din Drumul Taberei. Am, nimerit, absolut din întâmplare, într-o serie cu multe nume sonore printre „rãcani'. Douã dintre ele au atras cu precãdere atenþia: CeauÂsescu Âsi Maurer. Mai precis, odraslele celor doi „puternici' ai zilei, Valentin Âsi Jean. ÃŽn prima lunã, de pânã la depunerea jurãmântului, cele douã progenituri s-au conformat regulamentelor Âsi n-au pãrãsit unitatea. Au venit însã familiile la ei. Mai precis, Elena CeauÂsescu la Valentin Âsi Ion Gheorghe Maurer la Jean. Dacã cea dintâi a fost atent ocrotitã de privirile indiscrete ale ostaÂsilor, cel de-al doilea s-a comportat absolut normal. A venit cu un IMS (gurile rele ziceau cã direct de la .vânãtoare) Âsi a intrat în curtea unitãþii, retrãgându-se intr-un colþ pentru a discuta cu fiul sãu. La plecare a fãcut un semn de rãmas bun celor din jur, rãsplãtit cu aplauze. Acestea, cred, se adresau în special deciziei pe care o luase cu puþin timp înainte, de a pãrãsi viaþa politicã, pentru a se dedica în liniÂste lucrurilor pe care se Âstia cã le preþuia cel mai mult: vânãtoarea Âsi tenisul. IeÂsirea sa din scenã a înlãturat Âsi ultimul obstacol de pe victoriosul drum al cultului personalitãþii. Nici unul dintre „greii' vechii gãrzi nu mai avea cum sã împiedice concentrarea puterii în cele douã - Âsi în curând patru - mâini ale 'celor mai iubiti fii'. Ion Gheorghe Maurer nu s-a potrivit prin nimic cu idealul pe care l-a reprezentat Âsi pe care 1-a slujit pânã la momentul pe care el singur l-a hotãrât. A intrat voluntar în conul de umbrã al semianonimatului pentru nu mai puþin de un sfert de veac. Parcã autopedepsindu-se pentru culpa de a fi adus pe capul poporului român un geniu al rãului cãruia el i-a fost „naÂsul'. Ultimii ani Âsi i-a trãit dintr-o „pensie' pe care i-a oferit-o Ion Tiriac, care n-a uitat cã, fãrã demnitarul comunist cãruia i-a servit drept sparring-partner, n-ar fi reuÂsit, poate, sã evadeze pentru a putea deveni capitalistul de astãzi. |