Dupa coruptie a venit randul birocratiei sa fie facuta tap ispasitor pentru insuccesele guvernarilor de pana acum. Procedeul seamana izbitor cu campaniile din vremea comunismului cand, la un semn al conducerii superioare, se pornea, cu mic cu mare, sa se combata ceva - razboiuI, capitalismul, mic-burghezismul, intelectualismul, nepotismul si asa mai departe. Era perdeaua clasica de fum in spatele careia nomeclatura isi vedea de privilegiile sale, in timp ce clasa muncitoare combatea cu convingere himerele ce-i erau prezentate drept pericole mortale pentru oranduirea comunista. N-as vrea sa se inteleaga de aici ca nu sunt de acord cu faptul ca birocratia este unul dintre cancerele care devasteaza organismul plapand al democratiei. Si este suficient sa ne uitam in jurul nostru pentru a constata ca numarul functionarilor publici a crescut galopant, ca primariile si-au marit de pana la zece ori personalul, in timp ce serviciile puse la dispozitia cetatenilor sunt mai precare ca oricand. Putem sa vedem ca ministerele au devenit niste mamuti, ca fiecare conducator de institutie a recurs Ia orice mijloace pentru a-si mari numarul supusilor si a castiga, in acest fel, sustinerea necesara ramanerii in functie, ca numarul agentiilor si birourilor guvernamentale creste fara incetare si asa mai departe. Este clar ca, spre deosebire de alte obiective, acesta se afla, chiar in ograda Guvernului, ca taierea in carne vie inseamna, practic, autoamputari dureroase si ca exista un singur mare pericol: acela ca, in locul masurilor clare si categorice sa asistam la clasicul spectacol festiv: infiintarea vreunei Comisii Nationale de Lupta impotriva Coruptiei (CNLIC) sub - evident - presedintia presedintelui tarii, cu comisii judetene, cu birouri si angajati si - evident- cu bugete; tintuirea la stalpul infamiei a vreo doi-trei curieri de la guvern, care incurca lucrurile si se plimba de colo-colo; promovarea unor campioni ai luptei impotriva birocratiei (dupa modelul, deja celebru, al Constantei Carstea); si asa mai departe.

Chiar si „cercul virtuos' pe care ni-l propune premierul risca sa devina foarte rapid, la fel de vicios, ca si cele care guverneaza cu autoritate viata noastra politica, economica si sociala.