Punctul pe Y / miercuri 02 februarie 2000 Nr: -81

Vize la tot cartierul!

Pentru romanii iesiti din carantina ceausista, voiajul peste hotare continua sa fie una dintre iluziile libertatii. Chiar daca - dincolo de reglementarile pur legale - cea mai severa bariera ramane cea economica, noi ne dorim sa stim ca, daca intr-o buna zi vom dori (si vom putea) sa vedem Parisul, nimic nu ne va impiedica : nici serviciul nostru de pasapoarte, nici consulatul francez, nici granicerii Schengen. Nu conteaza ca - mai mult ca sigur - 95% dintre romani nu vor vedea niciodata Parisul. Principiul este imputant. Pana una-alta Parisul e vazut, pentru noi toti, de catre dl Petre Roman, proaspatul nostru ministru de Externe. Spuneam intr-un comentariu trecut ca este, probabil, cea mai ridicata compatibilitate intre functie si om din intreaga noastra nomenclatura. Dl Roman are date naturale care-1 fac mai apt pentru o asemenea functie decat multi altii. Nu doar traditionalul sau poliglotism, sau sarmul personal atat de bine exersat dupa Revolutie, ci intreaga sa structura de om dotat pentru a avea contacte. Ca domnia sa se simte precum pestele in apa - dupa lunga vegetare in confortabilul, dar prea sedentarul fotoliu de presedinte al Senatului - este mai mult decat evident din programul sau. Ieri la Paris, maine la Lisabona, saptamana trecuta la Washington, iar cea viitoare Dumnezeu mai stie pe unde, dl Roman este un veritabil politician brownian. Miscarea sa este doar in aparenta dezordonata. Obiectivele sale sunt clare si ele transpar din actiunile si din declaratiile curente. Este unul de fond - si el priveste presedintia Romaniei la OSCE, din 2001, functie pentru care dl Roman se simte nu doar chemat, pe masura ce sansele sale pentru o inalta magistratura interna scad o data cu popularitatea partidului. Si un altul de conjunctura: dl Roman ar dori - si se zbate pe masura - sa inscrie in dreptul numelui sau performanta de a da cale libera romanilor spre Europa. De a obtine din partea Comunitatii Europene inlaturarea odioaselor vize. Iar acesta ar fi, cu adevarat, un motiv pentru care sa binemerite din partea concetatenilor sai, aratand totodata ca el si nimeni altul a facut ce n-au reusit sa faca ceilalti.