Punctul pe Y / Tuesday 01 February 2000 Nr: -82

S-a rezolvat succesiunea la nivel înalt!

Discursul autoritar al preÂsedintelui Constantinescu la încheierea Delegaþiei Permanente a PNÞCD marcheazã un moment important al evoluþiilor politice preelectorale. Practic, preÂsedintele îÂsi asumã prin acest gest succesiunea la conducerea formaþiunii în numele cãreia a candidat Âsi a câÂstigat. Sau, cel puþin, aÂsa ceva a lãsat sã se înþeleagã, afirmându-Âsi ataÂsamentul neabãtut faþã de un partid cutremurat recent de o sciziune majorã - prima rupere importantã din istoria de zece ani a formaþiunii re-fondate de cãtre Corneliu Coposu. ÃŽn acest fel, ultima necunoscutã din recuzita de partid pare a fi tranÂsatã: aceea a preÂsedinþiei. A succesiunii la scaunul dlui Diaconescu, ale cãrui putere Âsi rãbdare au fost serios puse la încercare în ultima vreme. Dupã ce bãtãlia pentru postul executiv de prim-vicepreÂsedinte a fost tranÂsatã în defavoarea Cotrocenilor (al cãror candidat, Radu Sârbu, a fost devansat în mod sugestiv de cãtre omul de casã al lui Diaconescu - Ioan MureÂsan), echilibrul relaþiei partid-preÂsedinte se restabileÂste pe baza unei succesiuni „de facto'. Emil Constantinescu nu-Âsi putea permite sã cocheteze pânã în ultimul moment cu felurite formaþiuni care nu-i puteau garanta nimic. PNÞCD este vrabia din mânã - chiar dacã mai jumulitã. Ea este baza pe care echipa de la Cotroceni intenþioneazã sã-Âsi construiascã strategia viitoarelor alegeri, asigurându-Âsi structura de fond a unei coaliþii ulterioare. Odatã cu ieÂsirea din scenã a lui Radu Vasile - în mod evident cel mai hotãrât Âsi mai obstinat adversar al sãu - Emil ConstantineÂscu gãseÂste cale liberã spre vârful ierarhiei þãrãniste, unde dintre „clasici' doar Ionescu-Galbeni mai este capabil de acþiune. ÂSi de re-acþiune.

Observaþia preÂsedintelui cum cã „cine vrea sã plece e liber sã plece', racordatã la punctul de vedere al „aripii' OpriÂs mi se pare a fi cel mai îngrijorãtor semnal faþã de opþiunile viitoare. Este un refuz implicit al discuþiei Âsi al înnoirii. Or, în absenþa acestor doi termeni, orice ideologie riscã sã se blocheze pe linia stalinistului „cine nu e cu noi, e împotriva noastrã'.