Punctul pe Y / joi 20 ianuarie 2000 Nr: -92

Rabinul Remes si porcul fiscal

Ca sa nu-i treaca prin cap cuiva nastrusnica idee ca in Romania se poate vorbi in mod serios de antisemitism, am sa modific o cunoscuta anecdota dupa cum urmeaza: in loc de „Itic' se va citi „Ion'. in loc de „rabin', se va citi „ministrul Remes'. Si in loc de „bordei' se va. citi. „intreprindere mica si mijlocie'. Deci: Ion, lovit din toate partile de dari, controale si popreli, simte ca nu mai poate sa indure. Bate la usa ministrului Finantelor si ii deschide o fiinta bonoma si cu un zambet cald pe fata: dl ministru Remes. Ce-i cu tine, Ioane? -il intreaba cu o vibratie in glas pe preopinent. Rabi... pardon, domnule ministru, simt ca nu mai pot! Nu mai rezist. Stam ingramaditi in bordeiul intreprinderii, nevasta, copiii, soacra, utilaje, materii prime, productie pe stoc. E o aiureala intreaga.Unii striga, altii plang, nu pot sa ma odihnesc si simt ca o sa dau in primire la primul control. Dvs., care sunteti atat de invatat, spuneti-mi ce pot sa fac?

Ioane, ii zise cu blandete ministrul, iti cunosc situatia, am trecut si eu prin ea cand slugaream pe la alcoolisti. De aceea pot sa-ti dau un sfat: ai porc? Da! Si unde-l tii? Unde, Doamne iarta-ma sa-l tiu? In cocina! Baga-1 in casa si peste o saptamana vino sa mai vorbim.

Zis si facut. Ion baga porcul in IMM-eu si traieste o saptamana de cosmar. Nici nu-i mai venea sa se duca acasa, iar daca ar fi fost promulgata legea falimentului n-ar mai fi stat pe-ganduri nici o clipa. Avea insa o datorie morala fata de invatatorul sau. Dupa o saptamana, hop din nou la ministru.

Secretara il primeste cu politete, il intreaba daca vrea o cafea si o tigara pana vine domnul ministru de la Consiliu, de la dom' Ciumara. Vine dl Remes, il imbratiseaza si-1 intreaba: ei, Ioane, cum e? Cum sa fie dom' Decebal, iadul pe pamant. Nu se mai poate. Daca e sa continuu asa, mai bine ma spanzur. Nu te spanzura inca, baiete, ci du-te tu frumos acasa si scoate porcul, du-1 la el in cocina si revino peste o saptamana sa-mi spui cum te simti.

Dupa o saptamana, cine astepta, dis-de- dimineata, la usa ministerului? Cine altul decat Ion. Iar cand ministrul a descalecat din Volvo, i-a cazut in genunchi si i-a luat mana sa i-o pupe: abia acum am inteles, dom' Traian, ce-ati vrut sa spuneti cu relaxarea fiscala! Sa va dea Dumnezeu ani multi in fruntea ministerului, spre binele nostru, al tuturor IMM-istilor. Amin!